Ajutati-l pe Fulgut!

Laura Ducu. Si atat.

De cand eram mica tindeam sa fiu mai sobra, mai matura, mai oficiala in exprimari. Luam totul foarte in serios, chit ca era vorba de desenat, de jucat “Flori Fete si Baieti” sau de mers la cumparaturi. Eram (si sunt) mereu foarte precisa legat de ceea ce fac si de cine sunt. Mereu cand ma prezentam simteam nevoia sa clarific. Cand eram la gradinita si cineva ma intreba cum ma cheama, eu nu roseam si spuneam timid “Laura”. Nu… tineam spatele drept, intindeam mana (ca pentru salut, daca era o doamna, ca pentru pupat, daca era un domn) si spuneam: “Laura. Laura Elena Ducu, fata lui Cristian Ducu si a Elenei Coman.”

Nu sunt datoare!

3 suflete, 3 povesti

O lume altfel

Althea

Althea e mica parte din Aida ramasa pe Pamantul asta. E unica si cea mai apropiata varianta de printesa mea roz. Nu, nu incerc sa o inlocuiesc. NIMIC si NIMENI nu or sa o poata inlocui pe Aidel. Fiecare animalut e unic in felul lui. Iar Aida imi lipseste de mor… nu mai pandeste nimeni dimineata sa fac ochi pentru a incepe un concert de miorlaieli de nemultumiri:

“Apa are 3 fire de Figaro in ea, nu pot sa beau asa ceva./Mi-e foaaaameeee. Da’ nu de d-aleaaaaa…/ Alinta-ma! Nuuuu… nu pe burta!/ Comunistilor…”  

Inaltare

I-am promis lui Figaro sa stea linistit ca o duc la doctor pe surioara lui si o repar. Nu am putut sa ma tin de cuvant… ne-am intors singuri acasa. Printesa mea s-a inaltat azi.  Si ploua… Si pentru ea e postul asta. Pentru ca oricat ma doare sa vorbesc despre ea, AZI trebuie sa fac asta. AZI vreau sa stie toata lumea cine era printesa mea. Si cat de deosebita era.

AIDA o chema pe printesa mea. Si era alba cu roz.

P.A.C. – Petrecerea Artelor Contemporane. Vii si tu?

Se intampla AZI – 12 mai 2010, AICI – Bucuresti, The Silver Church si e pentru NOI – cei care “ne jucam” cu artele, sub orice forma de manifestare a acestora. Evenimentul este organizat de Asociatia pentru Promovarea Artelor Contemporane, adica de o persoana foarte draga mie: Nona. Peste 400 de artisti romani au primit deja invitatie la Petrecerea Artelor Contemporane si abia astept sa ma intalnesc diseara cu ei!

Despre AZI, AICI si NOI

“Azi”, adica 2010. “Aici”, adica Romania. NOI, adica oamenii care ne-am petrecut copilaria invatand istorie universala,  citind literatura clasica, ascultand Pink Floyd, Metallica, AC/DC, Queen, Journey, Beatles, etc. NOI, care am preferat capitolul “Renastere” in cartea de istorie – adica omul in centrul Universului, cultura inainte de toate, frumosul si romanticul promovate.

NOI, care ne-am tocit nervii in facultati vocationale. Pentru ca daca ne-a placut cultura NOI ne-am asumat asta pana la capat.

Alo? Umanitatea?! Am pierdut legatura!

In Romania se ajunge iar la eutanasierea caninilor vagabonzi, ca solutie a eliminarii lor de pe strazi. Sunt impotriva acestui lucru si ma doare fix in fund de cei care ma vor face iubitoare de animale si bagatoare de picioare in biata rasa umana care e torturata de latraturilor lor nocturne si de actele lor de violenta (Daca sunt asa multe, de ce la ora 5 vedem numai stiri cu OAMENI care au omorat, violat, talharit, etc.?!).