“Sometimes you shouldn’t…”

“…tell the truth” ar fi continuarea. Cunoscatorii stiu la ce ma refer! Dar eu vroiam sa scriu altceva, profitand de versul original: “Sometimes you shouldn’t stay apart!” Azi a fost concert Grin. In Deja Fu. “Si ce daca?”, veti spune multi care, cel mai probabil nu stiti cine sunt Grin.  Poate pentru voi o fi “si ce daca”, dar pentru mine Grin inseamna Verde, adica Zambet verde, adica Andreea. Asa ca azi am fost suficient de motivata sa ies din casa… lucru care nu s-a mai intamplat in ultimele saptamani. Probabil ca nu as fi iesit nici azi daca nu stiam ca e concert Grin si daca nu ma simteam foarte prost ca am ratat celalalt concert. Dar am iesit!…

Ne vedem pe Matasari? La nr. 17.

Va povesteam candva despre “Porno – 6 monologuri despre cand nu iti tine nimeni de 6″. Iata ca, printr-un twist mai mult sau mai putin placut, mai in gluma mai in serios, am ajuns sa il adopt. (ar trebui sa spun “sa ii semnez regia”, dar suna intrucatva ciudat, de fiecare data cand tre’ sa spun asta. Desi asta fac.) Am luat coca, am mai framantat-o putin, am mai bagat in ea nitel piper si am ajuns in weekend sa ne dam cu ea in spectacol (la propriu si la figurat, de data asta), intr-o prima sesiune tip private event, pentru ai nostri cunoscuti. Feedback-ul ne-a incurajat sa iesim cu “copilu’” in lume! Asa ca… here we come!

Cafele virtuale cu premii!

Daca va place sa beti cafea, cum imi place mie… stiu ca nimic nu va putea compensa o cana de cafea fierbinte, reala. Dar daca va place si muzica si online-ul si premiile… Atunci sigur o sa va placa noul concept de la Musichat: Fan Cafe. Va invit sa intrati, sa cititi ultimile stiri din muzica si, daca vi se pare ca aveti de adaugat… sa va faceti un cont in cafeneaua voastra preferata (Hip-Hop, Rock sau Pop) si sa ni le spuneti si noua. Sau pur si simplu puteti sa cereti informatii noi, sa vorbiti despre formatiile preferate, despre melodiile preferate. O participare activa, va aduce puncte. Multe puncte, va aduc premii: Console Nintendo WII, iPOD Shuffle, Kit-uri Jacobs 3 in 1, Music box-uri. Ne “vedem” in Fan Cafe-ul preferat! Eu sunt in Fan Cafe Rock… (presupun ca nu are nimeni un soc)

E vremea mea…

Vremurile se schimba… De-a lungul unei vieti traim mai multe “vremuri”. In unele ne gasim locul, in altele nu. Uneori pierdem vremurile in care ne gasisem locul si tanjim la intoarcerea lor. Si nimic nu poate umple golul. Apoi, uneori, daca chiar esti cuminte… vin vremuri mai bune decat cele in care iti gasisei locul si pe care le pierdusei. Vin vremuri in care te simti “acasa”, in care simti ca ai ajuns la finalul unei calatorii si te poti odihni. E trist ca drumul deseori e foarte obositor si cand ajungi nu mai esti persoana minunata care erai cand ai plecat. Dar eu cred ca nu te poti pierde de tot… trebuie doar sa vrei sa te regasesti. Si o data ajuns “acasa” te poti regasi, cu putina vointa si rabdare. Usor-usor… Pentru mine acum e o vreme care imi doresc sa ramana. Pentru mine…

I don’t believe…

Am fost foarte trista zilele astea… inca sunt. Trebuia sa fie o saptamana cat de cat libera, dupa o sesiune enervanta. Si s-a dovedit o saptamana plina. Plina de treaba, plina de pierderi, plina de vesti proaste… plina de vifor la propriu si figurat. A fost o saptamana in care m-am simtit si foarte rau, fizic. Iar iubitul meu e plecat departe… Si desi primesc multe mesaje in fiecare zi, le-as schimba intr-o clipa pe o imbratisare, de care am atata nevoie acum…

S.U.N.T. A.I.C.I.

Din seria “persoane dragi” voi vorbi astazi despre doua la un loc, trei cu mine si toti 3 intr-un proiect mai mare decat ei, dar care mi-a ramas la fel de drag ca atunci cand l-am conceput. A fost o data ca niciodata o fata visatoare, cu parul rosu care si-a zis ea ca s-a plictisit de viata banala de liceu si ca ar vrea sa iasa din tipare. Si se gandea ea ca i-ar placea sa scrie un scenariu de lung metraj, pe care sa il si faca. Sa fie un proiect conceput de adolescenti, realizat de adolescenti… pentru adolescenti. Si cum era ea mica si toanta (clasa a 9-a) a inceput sa trambiteze in stanga si in dreapta despre asta…

Ce cauta lumea la mine pe blog

Admit ca ce fac eu acum (sa va impartasesc termenii cu care se ajunge pe blogul meu, din motoarele de cautare) este o traditie imprumutata de la Andy. Doar ca la prima mea tentativa de blog nu prea ajunsesem sa am termeni interesanti in lista de cautari care duce spre blogul meu. Dar acum sunt unii care ma amuza… si ma gandeam ca poate va amuza si pe voi:

• cum sa faci un copil inteligent – si eu ma intreb. Cand gasesti reteta succesului, treci si pe la mine sa o postezi.
• haine hippie – God dammit! Vedeti ce ati facut?! Alina? Jorj?!

Simply the best!

That’s me! Nu, nu sunt sub influenta dl. Jack de azi-noapte! Si doar glumesc… (sau nu! :p) Ideea e ca am primit un premiu si asta mi-a facut ziua mai buna! Hihi! Am primit de la Adi (pe care inca nu il aveam in blogroll, spre rusinea mea) premiul  “Blogul surpriza-placuta”. Pe care il primesc pentru micutele mele shot-uri! Ieeeei! Si trebuie sa il acord si eu mai departe, catre 5 persoane. Regulile (ca nah, spre bucuria mea sunt si reguli) sunt:

“Ei stiu sa calce-n picioare minuni…”

Stiti cum auzim cand suntem mici ca “Nu intelegi acum, esti prea mic/a! Dar o sa cresti si o sa vezi ca treaba nu sta asa, o sa te schimbi!”? Da, sigur ca stiti. Si presupun ca si voi ati spus ca si mine “Eu nu! Eu n-o sa ma schimb niciodata!”… Si nu doare ca ei au avut dreptate? Pentru ca, sa fim seriosi: ne schimbam! Sufletul ala inocent de copil care dureaza o eternitate… e un concept plin de bullshit. CACAT, mai pe romaneste! Te schimbi… nu spun ca doar in rau. Dar te schimbi… Naivitatea aia plina de gingasie dispare cu fiecare nedreptate din viata ta. Cu fiecare noapte plansa. Cu fiecare vis pe care cineva ti-l calca in picioare. Cu fiecare tradare. Cu fiecare palma. Cu fiecare esec…

Duminica

Dupa chinuri “pe care nu mai pot sa le indur” (inhouse joke) am ajuns sa am aceasta bine-meritata zi de duminica, in care m-am odihnit. Fara ceasuri care suna dupa 3 ore de somn, fara Red Bull intravenos, fara usturime de ochi de la monitor si fara sute de foi de printat. Am avut atat de multa nevoie de o zi libera incat azi-noapte la 00.00 strangeam bradul (da, da, da… nu apucasem sa il strang), numai ca sa nu o fac azi. Si la 01.00 Tudor dadea cu aspiratorul… Pentru ca, da, dupa cum probabil stiti…