*Warning: Acest blogpost este puÈ›in mai lung. Bear with me, please!  Știu că nu e frumos să începi aÈ™a un articol de aceea vă zic că stă să plouă aici în partea asta de Moldovă! La cât de cald e… ÃŽmi amintesc de cum aproape ne-a prins ploaia pe pietonala din Alexandria, săptămâna trecută. Mă întorceam pe la miezul nopÈ›ii cu echipa de montaj È™i imagine la cazare È™i mi-amintesc cum am reacÈ›ionat când primii stropi răcoroÈ™i de ploaie s-au spart de c.

Pe vremea când acest post se va publica sper că voi savura o cafea aromată pe o terasă în centrul Lisabonei, în timp ce planific traseul zilei. M-am gândit să nu o las pe Ioana singură-singurică pe blog È™i să mai scriu un ultim post înainte de plecarea spre aeroport, pe care să îl programez spre publicare luni dimineață. Evident, numai la scris nu îmi stătea mie gândul, aÈ™adar am zis să ”keep it simple”. 🙂 O să vă povestesc despre rutina mea de făcut ba.

În ultimele săptămâni am avut o cursă nebună, contra-cronometru, în care a trebui să integrez o serie de schimbări destul de importante în viața mea profesională (detașarea mai amplă de mediul corporatist, pregătirea pentru a face parte din echipa de lucru a unui Festival de mare amploare, lansarea în antreprenoriat), să mă ocup de aspecte de sănătate îndelung neglijate, să canalizez energia de avarie pe care o aveam la dispoziție (da, după 3 ani fără un concediu m.

Nu È™tiu cum mă nimeresc eu mereu să scriu despre burgeri, dar pare să nu mă deranjeze deloc. Și de ce m-ar deranja?! Când vine vorba de felul în care mănâncă americanii toată lumea o ia razna. Să nu o mai lungim! Acest articol face parte din seria locurilor cu burgeri în care merg cu Laura. Am fost la Ruby Tuesday de pe Bulevardul Decebal È™i nu am avut cum să bem vin… Noi sărbătoream dar nu È™tiam de politica no alchool pe care o practică. Am zis ”ok, asta e” È�.

Acum un an, cam pe vremea asta, mă plângeam că mi-e tare dor de școală. Mă simțeam anchilozată intelectual și mă minunam cât de dor poate să îmi fie de procesul clasic de învățare. Deși am (pre)lungi perioade de reflecție și introspecție, principala mea trăsătură rămâne aceea că sunt un om de acțiune. Ca atare, după ce am terminat cu lamentarea și evocarea anilor de școală, am zis să trec la fapte. Nu, nu m-am mai apucat de încă o fa.

Nu pot să neg că nu m-a inspirat titlul Laurei. Doar că ea vorbeÈ™te despre o readaptare, despre o revenire la o stare iniÈ›ială pe care nu a mai experimentat-o pentru o lungă perioadă de timp È™i care, deloc surprinzător nu i-a creat probleme ( ba dimpotrivă i s-a descoperit în toată splendoarea avantajelor). Alta e situaÈ›ia însă în cazul unei studente din provincie care vine la capitală…“să se emancipeze”!  Cazul meu. Nu vă gândiÈ›i prea mult la ceea ce to.

Pe la începutul verii am avut un accident de mașină care mi-a generat o daună totală. Nu e cazul să vă panicați, nu s-a făcut nimeni și nimic acordeon, n-au exista pagube umane sau ”trilaterale”. Pur și simplu mașina mea avea venerabila vârstă de 10 ani (cam de când am permis), ca atare valoarea asigurată nu mai era una fenomenală sau greu de atins de către pagube în cazul unui accident frontal. Nu o să intru în detalii despre accident că nu își au rostul&.

Auzisem de ceva vreme de Acuarela È™i de faptul că e un spaÈ›iu foarte creativ decorat È™i îmi doream să ajung. Doar că în ultima vreme mai toate întâlnirile mele au fost unele de lucru (d-ăla nu extrem de creativ) È™i nu părea să fie spaÈ›iul potrivit. Imediat după Arkadia ShortFest am avut o zi în care mi-am propus să plec hai-hui de la ora 17:00 È™i am luat-o È™i pe Ioana după mine, amândouă fiind cu chef de experimentat locuri în care nu am mai fost. AÈ™a am ajuns Ã.

Anul acesta, după 3 ani în care nu am avut mai mult de 5 zile consecutive de concediu, o să dau SHUT-DOWN două săptămâni în august. Deja le visez ca pe cea mai mare binecuvântare de la Internet încoace. Sunt pe low-battery de ceva vreme și lucrez pe sistemul de baterie de rezervă, ca atare plănuiesc să profit din plin de cele două săptămâni. Partea cea mai frumoasă? 11 zile din cele 14 mă vor găsi pe străzile Lisabonei. După săptămâna de Viena de anul trecut, am zis .

Sunt multe lucruri care creează dependență: cafeaua, alcoolul, tutunul, diversele narcotice, pornografia… ba chiar È™i selfie-urile! Dar sunt puÈ›ine dependenÈ›e constructive… Ok, ok. DependenÈ›a în sine nu are conotaÈ›ii pozitive È™i ca orice lucru în exces nu poate fi ceva bun… Dar parcă e mai ferice de dependenÈ›ii de cafea decât de cei de È›igări, nu? Ei bine dependentul de citit cred că e cel mai câștigat dintre toÈ›i dependenÈ›ii! Dar sunt puÈ›ini autori.