Viata dupa liceu – nivelul 1

Sambata am asistat la prima mea reuniune de liceu. Mi-am revazut dirigintele si pe 20 din cei 27 de colegi de clasa, dupa aproape 6 ani. (Da, prima reuniune se face dupa 5 ani, dar noi mereu am fost usor desincronizati…) A fost o experienta interesanta, la finalul careia mi-am amintit cat de dor imi este de personalitatile unora, de zambetele lor si de noi, in general. De noi tineri, frumosi, plini de pareri si vise.

Mi-ar placea sa spun ca am pastrat legatura cu o parte dintre ei si dupa acel ultim clopotel impreuna, insa realitatea este ca

I’m a picnic girl!

Duminica am iesit putin din Bucuresti, la un picnic. Da, picnic! Nu gratar. Nu o sa va dezvalui prea multe despre locul unde am fost, dintr-un egoism personal. E unul destul de retras, de pitoresc si momentan nedescoperit de multa lume. Asadar, momentan e un loc curat si linistit. As prefera sa mentin cat mai mult acest status.

Ieri mi-am dar seama ca “I’m more of a picnic girl”.

Printre secvente: “Carnage” (Doamne… ce film!)

In weekend-ul trecut am facut alegerea inspirata de a ma uita la “Carnage”, in regia lui Roman Polanski. Traducerea titlului pentru publicul roman a fost “Doamne, ce macel!”. Scenariul are la baza comedia neagra scrisa de Yasmina Reza, “God of Carnage”.

Principalul motiv pentru care am ales acest film (mai aveam in plan “The Descendants”) a fost faptul ca era cu Kate Winslet. Da, nu regizorul! Desi am adorat “Pianistul” si “Cutitul in apa”, in ultima vreme ma cam dezamagise (si chiar plictisise).

Un lider demn de urmat

M-am uitat aseara la “The Ides Of March” si mi-am dat seama de motivele pentru care sunt atat de detasata si neimplicata in tot ce tine de politic in aceasta tara, de ce niciodata atunci cand trebuie sa votez nu stiu cu cine, de ce, pentru ce, si nu am nici cel mai mic sentiment civic. N-are nicio legatura cu jocurile murdare din politica. Serios, nu!

Politica e o curva de cand lumea, stim asta cu totii.

Maraton de lene

Weekend-ul acesta am sustinut un maraton… de lene! Nu am iesit din oras, nu am mers la nicio terasa, nu am incercat niciun fel nou de mancare, nu am vazut cele 3 filme din lista mea de propuneri pentru 2012, nu m-am intalnit la cafea cu nicio prietena, nu am probat nicio rochie noua, nu am fost la masaj… nimic! Singurul lucru productiv a fost sa ies la plimbare cu catelul vecinilor, de care aveam grija pentru ei in weekend.

Nu inteleg uneori cum imi functioneaza mintea, zau ca nu! Aveam o multime de planuri.

Umbre

Vi se intampla ca uneori sa visati povesti si persoane din trecutul vostru? Si sa fie un vis atat de realist si care pleaca de la o intamplare concreta incat sa va treziti usor bulversati? Ce mi se pare mie uimitor este ca asta mi se intampla de fiecare data cand NU m-am mai gandit si nu am mai facut nicio asociere a prezentului cu acele momente. Eu credeam ca subconstientul lucreaza si creaza visele, influentat fiind de problemele cu care te confrunti in prezent, de secventele vizuale cu care ramai la finalul zilei in minte.

Cu drag, iubitorilor de cafea

Eu si cafeaua traim o iubire intensa si declarata…. de cand ma stiu. Perioada de pasiune maxima a fost in facultate, cand practic eram de nedespartit. Mi-a incantat diminetile, atunci cand ceasul suna inainte de momentul in care mi-ar fi fost comod sa il aud; mi-a salvat lucrarile pe care a trebuit sa le fac in termene limita stranse si mi-a umplut de savoare noptile albe. Eu si cafeaua traim o poveste nebuna de iubire!

Prima data am intalnit-o in copilarie. Bunica mea isi facea in fiecare dimineata o cafea ale carei boabe le macina chiar inainte sa dea apa in clocot.

A venit vara! Cand, cum?!

Ieri am sarbatorit 1 Mai prin munca. Vremea de afara m-a obligat… Dupa ce ne-am facut datoria de a vizita una din terasele din Bucuresti (Lascar, mai exact) si de a comanda mancare traditionala pentru aceasta zi, mi-am dat seama ca anul acesta nu pot scoate hainutele de vara dupa Constantin si Elena, cum fac de obicei. De ce? Pentru ca pe terasa termometrul arata deja 34 de grade celsius!

A venit vara. Dar… cand, cum?

Printre secvente: “The Raven”

Sambata seara am fost la premiera filmului “The Raven“ (“Corbul”). Initial ma gandeam sa vad “The Iron Lady”. Si desi trailer-ul “The Raven” nu ma convisese foarte tare (ba chiar imi amintise cumva de “Sherlock Holmes”), o informatie m-a determinat sa las tot si sa merg la Multiplex plina de speranta: regia este semnata de James McTeigue, acelasi om care a dat nastere unuia dintre filmele pe care eu le ador: “V for Vendetta”.

“The Raven” urmareste misterul din spatele ultimelor zile de viata ale celebrului poet Edgar Allan Poe (interpretat de John Cusack). Un criminal in serie terorizeaza orasul Baltimore, inspirandu-se din operele lui Poe.

Am schimbat personajul!

Noi nu am parasit weekend-ul acesta Bucurestiul. Nu ca ne-am fi incapatanat in mod deosebit sa ramanem, dar ziua de luni nu putea fi libera pentru niciunul din noi. Asadar, am decis sa ne bucuram de un alt weekend la munte/mare, eventual mai putin aglomerat decat sugereaza pustietatea Bucurestiului ca este acesta.

Totusi eu am gasit modalitatea prin care sa sarbatoresc cum se cuvine venirea zilelor insorite. Sambata am fost prezenta la Cool Cat pentru o noua editie a Schimb de Haine. Si am plecat de acolo deghizata intr-un nou personaj!