Diferenta dintre iubire si obisnuinta

Un eveniment intamplat recent m-a facut sa ma gandesc la obisnuinta si iubire si la diferenta dintre ele. Este foarte usor sa iti dai seama cand este vorba de obisnuinta si cand de iubire. Deseori te ascunzi in spatele pretextului “mi-e greu pentru ca obisnuinta imi pune bete in roate”. De ce spun ca e doar un pretext? Pentru ca deseori nu stii sigur daca e iubire sau obisnuinta, isi este teama (sau refuzi) sa accepti ca ti-e greu pentru ca inca, desi poate nu ti-ai mai dori sau nu ar mai trebui, iubesti persoana respectiva.

Omul este o fiinta care se adapteaza la ORICE. Asa suntem construiti, asta e natura noastra, instinctul de supravietuire ne domina. Ca atare, omul se adapteaza si schimbarii.

Scrisoare catre viitor

M-am uitat mult la “How I Met Your Mother” in ultimele zile si acolo s-a tot regasit ideea “interventiilor” si a scrisorilor destinate unui “eu” viitor. Asadar, am cochetat cu ideea de a-mi scrie si mie o scrisoare. Mie, cea de peste 10 ani. Si mi-am dat seama ca zambesc tamp la o fereastra de notepad si nu stiu ce sa scriu. Totusi, sa incerc:

Flori de toamna

Ieri, dupa ce incepusem deja sa scriu postul “Pe loc” (pe care l-am scris-sters de 10 ori, apropos), am primit flori. Flori de toamna. Violet. Multe. Cu miros de toamna. Desi I really acted like a bitch (fraza asta chiar nu suna bine in romana!) cam toata saptamana.

N-am reactionat cum ar fi trebuit. Doar un zambet discret. Desi au trezit multe in mine. Au venit ca un fel de raspuns la intrebarea care ma obseda: “pot sa traiesc toamna asta minunata? O pot aduce in casa?” Am inceput sa ma gandesc “de ce am primit flori?”

Pe loc

Pentru mine comunicarea a ajuns sa fie precum in bulele din benzile desenate: putine cuvinte si multe semne de punctuatie. Ma simt prea obosita sa mai comunic. Renunt. Imi bag picioarele. Nu ma pricep la asta si gata. Da, nu sunt fericita. Prezentul meu are doar scurte momente. Si asta nu e suficient. Nu pentru mine.

Ma trezesc. Lucrez. Ma achit de responsabilitatile zilnice/saptamanale/lunare. Unele cu care nici nu ar trebui sa fiu investita. Dar e ok, ma achit de ele. Si apoi? Nimic. Incepe o noua zi. Nu am planuri de viitor. Nu mai vad dincolo de ziua de maine. Fie! De saptamana viitoare.

PORNO a trecut si prin Elephant Pub!

A trecut grabita si seara de miercuri cand am urcat pe scena Elephant Pub. Cele 75 de minute au trecut rapid, ca pe fast-forward, desi puteam sa jur ca înainte totul se petrecea în slow-motion. Minutele au zburat mai ales datorita celor din public care au fost minunati. De data aceasta eu abia de am avut cateva chipuri cunoscute în multimea de perechi de ochi care ma fixau, dar adrenalina pe care glanda medulosuprarenala mi-a facut-o cadou mi-a fost alaturi, ca întotdeauna.

Se pare ca daca te gandesti intens la cea mai mare temere a ta, ai mari sanse sa o faci realitate.

Elephant Pub – micul loc mare

M-am gandit sa va povestesc despre un loc unde mai merg eu si imi place mult: Elephant Pub & Live Music. Este situat in centrul vechi, pe strada Gabroveni, la numarul 16. Localul nu e foarte mare, dar in acelasi timp e. Complicat mai scriu femeile, nu? Incercam sa fac o metafora si sa spun ca desi spatiul fizic nu e grandios, atmosfera dinauntru e! Desi nu e decorat in vreun fel simandicos sau post-modernist, cand intri zambesti. De ce? Nu stiu sigur. Poate lemnul, poate tablourile de pe pereti, poate senzatia de intim si familiar.

Premiera PORNO, in Legend Bar – unghi subiectiv

Dupa 1001 de probleme (pe care le-as sterge daca as avea o bagheta magica, dar deh… in viata nu-i ca-n desenele animate), am reusit sa avem premiera “PORNO – 6 monologuri despre cand nu iti tine nimeni de 6″. Toata treaba s-a produs intr-un loc foarte drag mie, Legend Bar. Le multumesc si prin acest post lui Ovidiu si Oanei pentru increderea lor (v-as sugera totusi, sa cereti o prezentare de proiect cand mai vine cineva sa va ceara localul pentru o piesa. Stiu, stiu… parul meu rosu e irezistibil. :p)

Sa va scriu ca am avut emotii, ca am avut un gol in stomac, ca am avut trac…?

File de sambata dupa-masa

Pe 2 aprilie am fost in Elephant Pub la evenimentul “Schimb de Carti”. Spre rusinea mea nu mai auzisem de el pana acum, desi se pare ca se tine luna de luna inca din 2007. Dar sigur voi deveni o prezenta constanta! Despre ce este vorba? Participantii vin cu una sau mai multe carti pe care le recomanda spre lectura; dupa ce se strang toate cartile, fiecare isi alege altele, la schimb, pe care sa le citeasca pana la urmatoarea intalnire. Luna urmatoare, tot acest proces se repeta. Poti sa vii si fara carti, doar sa asisti si sa te convingi de atmosfera si de interactivitatea si utilitatea evenimentului. Desigur, schimbul de impresii despre cartile citite nu lipseste!

I used to be a pearl…

Probabil ca toti v-ati prins ca in general ascult rock. Imi place si pop rock-ul, cate ceva de pe la punk, folk-ul si putin country. Sigur, ma mai abat uneori si imi bag urechea si pe la cate o melodie pop (nu zic ca muzica pop e nasoala, a nu se intelege gresit!!! Nu ma reprezinta pe mine prea bine, atata tot.). Poate nu apreciez eu genul, dar recunosc un artist ok din aceasta arie. In fine… multa poliloghie pentru nimic. Voiam sa va spun ca desi nu ascult Katy Perry in general, azi am dat peste o melodie interesanta – “Pearl”.

Noapte alba si vindecare

Ieri noapte a fost o noapte alba pentru mine. Si nu pentru ca am umblat prin cluburi, desi cu singurata as fi preferat. Inevitabilul moment in care trebuia sa o castrez pe Altheea a venit. Si m-a supus unei adevarate presiuni nervoase. Dupa experienta de acum 1 an cu Aida, care a murit ca urmare a unui cumul de neglijente din partea veterinarilor, unde picatura finala a fost operatia de castrare, acum eram in pragul unui atac de panica. Ah, stai! Aproape l-am facut in clinica…