O sa va prezint in continuare 3 cazuri de suflete care au nevoie de ajutorul nostru si, mai ales, de ajutorul celor care inca nu au animalute in casa sau care mai au loc pentru inca unul. Trebuie sa va spun ca am capul plin de cazuri… sunt zeci de cazuri cu care m-am familiarizat EU, sute si chiar mii pe care inca nu le cunosc. Mi-e foarte greu sa selectez atunci cand o fac… dar stiu ca trebuie sa o fac. Pentru ca nu ii pot ajuta pe toti. Si incerc sa las la o parte extremismul “totul” sau “nimic”, pentru ca “ceva” e mai bun decat “nimic”. O sa va prezint, in principal, animalute pana in 5 ani pentru ca sunt constienta ca sansele lor de adoptie sunt mai mari.
Cazul 1: O sa incep cu o pisicuta tigrata de 5 luni. Ea a fost gasita abia tinandu-se pe picioare si urland de durere la fiecare pas. Starea ei a impresionat o trecatoare care a luat-o acasa, unde a constatat ca toate pernutele ei erau in stare deplorabila – carne vie. La veterinar i s-a spus ca probabil cineva i le-a bagat in apa fiarta (care da, mi-aduc aminte de pe vremea cand faceam voluntariat activ, este o metoda preferata de javrele teribiliste din Bucuresti cand vine vorba de torturat pisici). Partea buna este ca se va recupera TOTAL. Partea proasta e ca salvatoarea ei deja are propriul stoc de animalute si nu o poate pastra. E dispusa sa plateasca tot costul tratamentului ei, numai sa o ia cineva acasa. Este o pisica FOARTE blanda si FOARTE sociabila. Fiind mica se va putea adapta imediat noului mediu. Mai jos sunt niste poze cu ea si cu starea labutelor ei dupa 3 zile de tratament (REPET: ele se vor recupera total, va avea niste pernute normale la finalizarea tratamentului).
Cazul 2: Slabiciunea mea – un motan alb cu negru! Robert a fost el botezat de cea care il cazeaza temporar. Povestea lui m-a impresionat pentru ca… acest motan a avut o casa si stapani. In care a avut incredere si pe care i-a iubit. Dar cand ei au plecat din tara, pe el l-au aruncat afara. Bineinteles ca a fost batut de celelalte animale comunitare din preajma blocului si alungat de oamenii exasperati de inca o mata pe strada. Este foarte inteligent, curat, educat la litiera, sterilizat, se joaca cu orice si este foarte vorbaret. Se uita la tv la documentare cu animale, este foarte afectuos si iubitor,si mare torcator. L-as recomanda unei familii care nu mai are alta pisica, deoarece a ramas cu traume din timpul in care a stat pe strada si se sperie foarte tare cand vede alta pisica. [Trebuie sa fac o paranteza: cum sa cresti un suflet langa tine, sa iti toarca, sa se gudure de picioarele tale, sa se uite cald in ochii tai, sa isi puna viata in mainile tale si tu… sa il arunci la gunoi cand pleci din tara?!]

Cazul 3: stiu ca am spus ca ma voi axa pe pisicute, dar ca sa fiu chiar exlusivista o sa va prezint si cate un catel din cand in cand. Primul catel pe care vi-l prezint este o Papusica. Asa i se spune la cabinetul unde a fost abandonata. Niste persoane au adus-o pentru ca era plina de capuse si avea babesioza… si apoi a fost abandonata acolo.Pentru ea abandonul a fost foarte traumatizant si a ramas foarte timida si reticenta fata de oameni, dar nu este agresiva deloc si se intelege bine cu catei si pisici. Are blana lunga, deci ar trebui sa o ia cineva care intelege ca va avea nevoie din cand in cand de o toaletare speciala. Este o catelusa tanara – 1 an. A fost castrata si vaccinata. Nefiind un caine de talie mare este ideala pentru cei care locuiesc in apartament si doresc un catel.
O sa va rog pe voi, cititorii blogului meu, daca nu sunteti interesati de aceste animalute, sa le dati povestea mai departe. Poate le veti ajuta sa isi gaseasca drumul spre casa. Eu cred in karma… asadar, candva, cand veti avea nevoie mare-mare, stiu sigur ca ‘cineva’ va va ajuta si pe voi sa va gasiti ‘drumul spre casa’.