Actiune!

Simt nevoia de actiune. Nu mai pot sta pasiva. Maine ma voi duce sa protestez in fata Ministerului Finantelor. Pentru mine, ca regizor. Pentru colegii mei actori, pictori, scriitori. Oameni carora tara asta le datoreaza bruma de imagine si educatie pe care o mai are. Nici macar nu merg sa protestez pentru sumele de bani care ne sunt imputate pe DA, ci pentru lipsa de respect cu care suntem tratati cand vrem sa le dam. As putea sa protestez si fata de sume. “Cum asa?!” vor sari in sus unii, cum am tot vazut. Pai hai sa va explic de ce as putea sa sar in sus si pentru alea:

Ramas bun, Romania!

Mi-a ajuns! Azi mi-a ajuns si mie. De luni de zile ma abtin. Incerc sa ma focusez pe vechile mele crezuri legate de cum tara asta mai are o sansa, legate de cum pot face ceva si aici, legate de cum mai e o sansa pentru cultura si de cum poti salva valoi prin cultura si de cum poti ajuta progresul prin cultura. De luni de zile fac eforturi enorme sa ma gandesc la astea… GATA! Picatura care a umplut paharul (si e un pahar mare!) a venit azi.

“Ura nu naste copii”!

Nu sunt datoare!

Inaltare

I-am promis lui Figaro sa stea linistit ca o duc la doctor pe surioara lui si o repar. Nu am putut sa ma tin de cuvant… ne-am intors singuri acasa. Printesa mea s-a inaltat azi.  Si ploua… Si pentru ea e postul asta. Pentru ca oricat ma doare sa vorbesc despre ea, AZI trebuie sa fac asta. AZI vreau sa stie toata lumea cine era printesa mea. Si cat de deosebita era.

AIDA o chema pe printesa mea. Si era alba cu roz.

Alo? Umanitatea?! Am pierdut legatura!

In Romania se ajunge iar la eutanasierea caninilor vagabonzi, ca solutie a eliminarii lor de pe strazi. Sunt impotriva acestui lucru si ma doare fix in fund de cei care ma vor face iubitoare de animale si bagatoare de picioare in biata rasa umana care e torturata de latraturilor lor nocturne si de actele lor de violenta (Daca sunt asa multe, de ce la ora 5 vedem numai stiri cu OAMENI care au omorat, violat, talharit, etc.?!).

Locul din vis

Ani buni de zile, cam de pe vremea cand eram clasa a 8-a, am visat constant un loc. Un loc care nu exista (sau nu cred ca exista). L-am visat si azi-noapte. S-ar afla pozitionat, in visul meu, dupa Unirea. Dar eu stiu acum bine cum arata zona de dupa Unirea si nu e ca in visul meu. Pentru ca in visul meu nu sunt atatea cladiri… e foarte mult teren vilan pe partea de vizavi de magazinul Unirea, iar pe partea cu magazinul – un numar moderat de cladiri. Micute si cochete.

Rabdare? Nu servim aici.

Mi-am dat seama ca nu mai am rabdare. Dar deloc! Nu am excelat niciodata la capitolul asta si mereu imi spuneam “nu stiu sa am rabdare”, dar abia acum experimentez ce inseamna sa nu ai. Imi pierd firea usor cand boul care e primul la semafor nu porneste dracului in prima secunda in care s-a facut verde, cand incetineste prea mult un coleg de trafic pentru a trece peste limitatoarele de viteza sau pentru a vira la dreapta, cand primesc explicatii prea detaliate pentru ceva lesne de inteles, cand sunt provocata la discutii complexe pentru ceva ce nu are rezolvare pe loc. Imi pierd firea cand fac inventarul lucrurilor pe care trebuie sa le realizez pana in iulie si nu am rabdare sa treaca timpul o data.

NU e NU!

Presupun ca ati auzit de scandalul iscat dupa declaratia in direct a marelui expert criminalist, “Tudorica Butoi”, prin care rezulta ca femeile sunt violate pentru ca sunt lelite si pentru ca au tupeul sa mearga prin parc noaptea si apoi sa ii deranjeze pe ei la sectie. Daca nu o stiti, iata un citat:

“ Femeile trebuie sa stie cum se urca in lift si să nu ne napadeasca pe noi ca au fost violate. [...] Sa nu bata ca exploratorii in miez de noapte parcurile si sa vina apoi la adresa politiei c-au fost violate. [...] Comportamentul asta de lelita balcanica, din pacate, …

“Ei stiu sa calce-n picioare minuni…”

Stiti cum auzim cand suntem mici ca “Nu intelegi acum, esti prea mic/a! Dar o sa cresti si o sa vezi ca treaba nu sta asa, o sa te schimbi!”? Da, sigur ca stiti. Si presupun ca si voi ati spus ca si mine “Eu nu! Eu n-o sa ma schimb niciodata!”… Si nu doare ca ei au avut dreptate? Pentru ca, sa fim seriosi: ne schimbam! Sufletul ala inocent de copil care dureaza o eternitate… e un concept plin de bullshit. CACAT, mai pe romaneste! Te schimbi… nu spun ca doar in rau. Dar te schimbi… Naivitatea aia plina de gingasie dispare cu fiecare nedreptate din viata ta. Cu fiecare noapte plansa. Cu fiecare vis pe care cineva ti-l calca in picioare. Cu fiecare tradare. Cu fiecare palma. Cu fiecare esec…