Vartej!
Azi am fost un vartej… inca sunt un vartej… am facut atat de multe, ca mi-ar lua prea mult sa le enumar. Si sunt inca in priza! Si am numai ganduri si intrebari si proiecte si idei si randuri in minte. Se invart si imi apar in fata ochilor ca un fel de tornada imaginara, dar pe care o simt din plin. Incerc sa dau din ele afara!
Saptamana trecuta Andy a scris despre ce simti cand stii ca faci ceva pentru ultima oara. M-a pus rau pe ganduri… mi-a amintit de situatii, m-a facut sa ma gandesc la posibile situatii. Deseori (chiar si azi! chiar si in momentul asta!) ma intreb de ce am dat la o facultate vocationala?! De ce am ales drumul greu? Deseori ma simt obosita, satula, dezamagita, neimplinita… dar m-am gandit cum ar fi sa stiu ca e ultima oara cand vorbesc despre film in postura asta? Cum ar fi sa stiu ca e ultimul rand de scenariu pe care il scriu? Cum ar fi sa stiu ca e ultima schita de decor pe care ma chinui sa o fac? Si m-a durut! Nu ma pot vedea facand altceva… nu pot… nu as putea sa imi iau “ramas bun”… nu as putea sa renunt. Nu eu…

