Ramas bun…

…apartamentului 35, de pe Laborator 136. Unde am trait toate extremele vietii mele.

…peretilor galbeni, enervanti, pe care incercam mereu sa ii iluminez astfel incat sa para macar oranj. Care au gazduit prieteni minunati si seri de poveste.

…celor 3 localuri N0 “n”, aflate in mai putin de 50 m, la care se serveste mancare buna si ieftina. Unde mancam mereu cu un prieten drag mie. La aceeasi masa, din colt.

…Tip Top-ului la care ajungeam in 2 minute. De unde am cumparat multe torturi-surpriza.

Nesiguranta – mama paranoiei

Cel mai de rahat sentiment, cea mai josnica traire, cea mai perversa futere psihologica mi se pare ca e nesiguranta. Sa te simti in nesiguranta… te distruge psihic. Pe mine, cel putin. Sa ma simt in nesiguranta e calea certa spre paranoia si isterie. De unde toate gandurile astea?… La finalul lunii octombrie am avut probleme cu un vecin, care e dement. Foarte dement. Si nu o spun doar eu, ci si politia de proximitate. Nu vreau sa intru in detalii, pentru ca mi-e scarba. Pura scarba. Dar s-a ajuns la vandalism de masina si saci cu moloz imprastiati pe usa apartamentului meu (crezusese ca de la mine se aude bormasina vecinilor de vis-a-vis, care sunt in renovari. Si sa ne intelegem…

The horror, the pain

Asa as descrie ziua mea de azi. De la 10 dimineata am alergat incolo si incoace. Am inceput light, prin a-mi duce masina la spalat (era deprimant de murdara) si a bea o cafea in timp ce asteptam ca Margot sa fie gata. (Da, i-am dat nume masinii. Traditie din copilarie. Nu, nu e masina frantuzeasca, dar pe vremea cand eram mica-mica masina tatei – o dacie galbena f. draga mie, in ciuda culorii care azi mi se pare oripilanta – a fost botezata “Margareta”. So… this is like “in memoriam of”. Desi Margot e rosu inchis.) Apoi am purces spre aventura cautarilor. Am vizitat IKEA, MobExpert, Bricostore, Media Galaxy si Carrfour. Toate in cam 5-6 ore. Si era al dracu’ de aglomerat. Concluziile nu-s foarte optimiste:

Casa noua, agitatie mare

Intr-o saptamana voi elibera apartamentul in care stau de 2 ani. Am cateva regrete, dar totusi entuziasmul faptului ca ma mut in casa MEA e mult mai mare. Din pacate nu ma voi muta chiar intr-o saptamana, intrucat mobila e gata abia pe 2-3 decembrie si contractele cu furnizorii cam pe 15. Asadar voi avea domiciliu temporar de 2-3 saptamani “prin prieteni”.   Eu m-am obisnuit cu ideea… Mi-e putin teama pt Figaro si Aida, care sigur vor fi stresati de treaba asta. Dar i-am educat sa fie puternici, asa ca am incredere ca vor face fata cu brio.

2012 – Sfarsitul tragic…

…al serii mele de miercuri. Mda… Fost. Vazut. Plictisit. Plecat. Nu ma intelegeti gresit! Nu aveam very high hopes about this movie… dar nici asa low nu erau. Plin de clisee, de dinamita in exces, de un joc actoricesc slaaaaaab (Woody Harrelson s-a remarcat intr-un mod pozitiv, dar pacat ca personajul lui moare in prima parte…) si de un patetism sinistru. Bine ca azi a fost  Orange film, asadar nu am platit pretul unui bilet intreg pe el. Sigur, Ronald Emmerich (regizorul si prducatorul producatorul filmului) si-a conturat destul de bine predilectia spre acest gen de film, dar parca “The day after tomorrow” a fost mai de Doamne Ajuta!…

Aventuri. Made in Romania.

Azi e ziua cuiva important pentru mine. Si am vrut sa fiu prima care ii da un cadou. Asa ca i l-am dat din weekend: o mini-excursie, alaturi de mine, in Sighisoara. Niciunul dintre noi nu mai fusese vreodata in “orasul de poveste” al Romaniei noastre dragi. Mie mi-a placut… JUR ca mi-a placut mai mult decat Venetia. Sigur… nu e la fel de bine valorificat, promovat si reconditionat precum Venetia. Dar atmosfera, mirosul, cladirile… tot… absolut tot mi-a parut mai fermecator decat faimoasa (si infama) Venetie.

Buuuun… ca in orice poveste sunt si peripetii. Ca altfel nu e poveste.

The world is just illusion

Stau cuminte acasa in aceasta vineri. Pentru ca dimineata devreme plec spre Sighisoara. Stau cuminte si astept sa aud cheia in usa, ca sa pot sa dorm linistita.. Stau si fac timpul sa treaca mai repede facand tot felul de teste pe Facebook. Una din prietenele mele, foarte dragi de altfel, a pus un link pe Facebook: “VNV Nation – Illusion”. Nu stiam de existenta melodiei pana acum 5 minute… Cum am incredere in bunul ei gust, am dat “play”. Ma bucur mereu cand descopar ceva care ma face sa vibrez… Videoclipul, versurile, linia melodica, mesajul… wau! Red-wau!

De ce Rosu?

Am fost foarte des intrebata de ce ma vopsesc roscata… de ce acelasi tip de roscat aprins de 7 ani incoace? De ce nu ma mulez si eu pe tendintele din moda, mai ales ca aparent, tenului meu i-ar sta foarte bine si o nuanta de cafea cu lapte. Sunt cativa care au fantezii cu mine si bruneta… Sigur, nimeni nu ma vede blonda. Presupun ca tot din cauza tenului… sau e ceva in constitutia mea total antitetic cu aceasta nuanta. Nu ma fac roscata pentru ca as fi nemultumita de aspectul meu fizic cand sunt satena (culoarea mea naturala de par… pe care, sincer…

Un copil inteligent

Se spune ca fiecare zi in care inaintezi in viata e un cumul de experienta care te face mai intelept. Eu asociam mereu rabdarea cu intelepciunea. Putin si cu increderea. Dar mai ales cu intelepciunea. Si ma gandeam ca atunci cand voi mai “creste” voi avea din ce in ce mai multa rabdare, pentru ca voi fi din ce in ce mai inteleapta. Dar am senzatia ca e o minciuna, o utopie. Cu fiecare zi in care “cresc” parca imi pierd rabdarea si increderea..

Mi-amintesc cand eram mica… cum credeam orbeste in lucruri. Multe marete. Si cum aveam rabdare ca ele sa se intample. Acum nu mai fac asa.

Curaj… sau nebunie?

Cum se numeste atunci cand te afli intr-o situatie de real si grav pericol si tie nu ti se misca niciun muschi de spaima, legat de propria-ti persoana, dar intri intr-o disperare sora cu isteria cand pericolul se muta asupra cuiva pe care iubesti? Se numeste curaj? Sau nebunie? Sau curaj nebun… nebunie curajoasa? Mi se intampla ca atunci cand cineva agreseaza o fiinta importanta mie sa ma transform in aceasta mica bestie, lipsita de ratiune si in pozitie de atac. In acele momente simt ca nu mi s-ar putea intampla nimic… Simt mocnind in mine o energie distructiva extraordinara, care imi da niste forte nemaivazute. Pacat ca sunt doar aparente, pt ca fragilitatea mea ramane aceeasi. Fizic vorbind. Doar ca in acele momente nu mai sunt constienta de ea.