Ce cauta lumea la mine pe blog

Admit ca ce fac eu acum (sa va impartasesc termenii cu care se ajunge pe blogul meu, din motoarele de cautare) este o traditie imprumutata de la Andy. Doar ca la prima mea tentativa de blog nu prea ajunsesem sa am termeni interesanti in lista de cautari care duce spre blogul meu. Dar acum sunt unii care ma amuza… si ma gandeam ca poate va amuza si pe voi:

• cum sa faci un copil inteligent – si eu ma intreb. Cand gasesti reteta succesului, treci si pe la mine sa o postezi.
• haine hippie – God dammit! Vedeti ce ati facut?! Alina? Jorj?!

Simply the best!

That’s me! Nu, nu sunt sub influenta dl. Jack de azi-noapte! Si doar glumesc… (sau nu! :p) Ideea e ca am primit un premiu si asta mi-a facut ziua mai buna! Hihi! Am primit de la Adi (pe care inca nu il aveam in blogroll, spre rusinea mea) premiul  “Blogul surpriza-placuta”. Pe care il primesc pentru micutele mele shot-uri! Ieeeei! Si trebuie sa il acord si eu mai departe, catre 5 persoane. Regulile (ca nah, spre bucuria mea sunt si reguli) sunt:

“Ei stiu sa calce-n picioare minuni…”

Stiti cum auzim cand suntem mici ca “Nu intelegi acum, esti prea mic/a! Dar o sa cresti si o sa vezi ca treaba nu sta asa, o sa te schimbi!”? Da, sigur ca stiti. Si presupun ca si voi ati spus ca si mine “Eu nu! Eu n-o sa ma schimb niciodata!”… Si nu doare ca ei au avut dreptate? Pentru ca, sa fim seriosi: ne schimbam! Sufletul ala inocent de copil care dureaza o eternitate… e un concept plin de bullshit. CACAT, mai pe romaneste! Te schimbi… nu spun ca doar in rau. Dar te schimbi… Naivitatea aia plina de gingasie dispare cu fiecare nedreptate din viata ta. Cu fiecare noapte plansa. Cu fiecare vis pe care cineva ti-l calca in picioare. Cu fiecare tradare. Cu fiecare palma. Cu fiecare esec…

Duminica

Dupa chinuri “pe care nu mai pot sa le indur” (inhouse joke) am ajuns sa am aceasta bine-meritata zi de duminica, in care m-am odihnit. Fara ceasuri care suna dupa 3 ore de somn, fara Red Bull intravenos, fara usturime de ochi de la monitor si fara sute de foi de printat. Am avut atat de multa nevoie de o zi libera incat azi-noapte la 00.00 strangeam bradul (da, da, da… nu apucasem sa il strang), numai ca sa nu o fac azi. Si la 01.00 Tudor dadea cu aspiratorul… Pentru ca, da, dupa cum probabil stiti…

20 ianuarie

Azi e ziua mea. Azi fac 23 de ani… Ma sperie intrucatva, pentru ca nu stiu cum si cand au trecut anii si am senzatia ca sunt foarte aproape de 25 care se apoximeaza la 30. Da, gandire de femeie. Ma sperie pentru ca eu simt ca am ramas undeva pe la 18 si ma gandesc ca poate asta inseamna ca de atunci nu am mai “crescut”. Si da, stiu ca am mai crescut cu 6 kg de atunci, dar nu la asta ma refer. Ma tem sa nu fi ramas mica in realizari si invataminte si concluzii. Dar apoi mi-am luat, in aceasta zi nebuna (din plina sesiune, presarata cu examene si task-uri) 10 minute sa ma uit in jurul meu… si mi-am dat seama ca am crescut incredibil de mult. Mai ales in ultimile 12 luni… desi stiu ca ele sunt doar o finalitate reusita a actiunilor mele incepute cu multi ani in urma…

Nunta… in cer

O sa trec la explicatul titlului de indata. Inainte de postul propriu-zis de azi vreau sa spun ca sunt restanta pe blog cu ceva subiecte ce nu imi dau pace, dar sesiunea nu ma lasa sa imi vad de ele. Va pot spune ca unul dintre ele este legat de petrecerea-surpriza (prima de genul asta pt mine) de care am avut parte vineri seara, pt ziua mea de nastere de miercuri. Imi trebuie o stare de spirit cu un nivel de stress mai coborat pentru a scrie despre ea si vreau sa o fac si dupa ce pun mana pe poze.

Da, e sesiune. Sesiune de anul 4…

Inainte de cafea

Am primit o leapsa de la Oana, colega mea draga din liceu care vad ca a revenit in online-ul personal destul de tare (ca apPRentice-ul o cam furase de tot :p) si care ma pune sa insir 3 lucruri pe care ar trebui sa le stie despre mine cineva inainte sa ma invite la o cafea. Oh, well… Doar 3? Greu de ales. Totusi… mergand pe premisa ca se refera la persoane care inca nu au baut cafea cu mine, o sa aleg primele 3 care imi vin in minte…

Zambet verde – din seria “Persoane dragi”

Sunt unele prietenii care rezista in timp, peste schimbari si prefixe. Sunt unii oameni alaturi de care te simti exact ca in momentul in care i-ai cunoscut. Alaturi de care ai aceleasi vise, sperante, trairi ca in anii de liceu. Sunt oameni alaturi de care crezi mereu ca poti avea lumea la picioare. Sunt unii oameni care simt ca tine, in acelasi moment cu tine. Cu care te intelegi din priviri. Alaturi de care poti avea momente de tacere fara a parea bizare…

Leapsa de la Adia

Da, probabil ca v-ati prins: cand am o zi proasta, rezolv o leapsa, ca sa nu somez pe blog. Iar Adia m-a fericit azi cu o leapsa, picata la tanc in ziua asta proasta.

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi-o la pagina 18 şi scrieţi al patrulea rând.

“De-a ce sa ne mai jucam in sex? Lumea nu mai citeste cartea, pentru ca a vazut filmul. Nu mai joaca poker pe cartoane, pentru ca joaca pe Internet. Nu mai face sex elaborat pentru ca s-a pus in vanzare varianta high-speed.” (Simona Catrina -“Sex in (per)versiunea clasica“)

Figaro

Figaro este bolnavior… Si mi se rupe sufletu’. Nici macar nu sunt obisnuita sa il vad pe el bolnavior… Mereu a fost sanatos tun. In cazul Aidei ma resemnasem cu ideea ca e o sensibila si ca o sa o vad de doua ori pe an ba cu o alergie, ba cu o cistita, ba cu o raceala. Dar el mereu a fost un izvor de energie. Il vazusem eu de doua zile ca doarme mult si e inactiv, dar m-am gandit ca poate a fost doar consumat de stressul mutarilor dintr-un loc in altul.