S.U.N.T. A.I.C.I.

Din seria “persoane dragi” voi vorbi astazi despre doua la un loc, trei cu mine si toti 3 intr-un proiect mai mare decat ei, dar care mi-a ramas la fel de drag ca atunci cand l-am conceput. A fost o data ca niciodata o fata visatoare, cu parul rosu care si-a zis ea ca s-a plictisit de viata banala de liceu si ca ar vrea sa iasa din tipare. Si se gandea ea ca i-ar placea sa scrie un scenariu de lung metraj, pe care sa il si faca. Sa fie un proiect conceput de adolescenti, realizat de adolescenti… pentru adolescenti. Si cum era ea mica si toanta (clasa a 9-a) a inceput sa trambiteze in stanga si in dreapta despre asta…