De ce zambesc acum

Saptamana trecuta a fost primvara si la propriu si la figurat. A inceput de miercuri de cand am fost sa o vizitez pe Bia. Dupa o cafea si multa palavrageala a aparut si Tudor si am avut pe cine stresa cu plimbatul in magazine. De fapt, a fost doar un magazin. M-a pus naiba sa intru in La Femme unde aveau cel putin 10 produse care imi placeau. Preturile nu erau exagerate (intre 50 si 200 de ron), dar dupa filmare I’m kind of broke, asa ca a fost cam tortura. Mai ales ca… m-am indragostit… de bluza lunga, stil rochita din matase neagra, din mijlocul magazinului. Cu broderie bej in josul ei, la manecute si piept. Maneci trei sferturi, stil clopot, cum imi plac. Si tivul de la maneci avea si lantisor pus pe tiv. Si la piept erau si niste margelute din sidef prinse intr-un model usor hippie. Totul era perfect la rochia asta, mai putin pretul: 150 ron. Si mi-am zis ca “lasa”. Dar am primit-o cadou! Si acum e in sifonier!

Apoi a urmat ziua de joi, cand am fost la teatru. Si mi-am scos si rochita in oras. Ador sa merg la teatru. Mai ales cand pe scena e si o fata familiara. Si ca sa fie totul super, dupa teatru am mers pe terasa La Motoare unde dupa o vreme am primit vestea cum ca Ana s-a intors in tara. Asa ca da fuga in Control sa o salut si sa fac rapid planuri pentru vineri.

Apoi a urmat vineri. Ne-am dus in Crossroads. Destul de putini, caci fiind Sf. Gheorghe multi aveau deja planuri. Am zis ca in Crossroads gasim sigur loc fara rezervare. Si asa a fost. Doar ca daca as fi sunat, as fi aflat ca e seara karaoke si poate as fi ales alt loc. Caci toti care ma cunosc stiu ca nu excelez in domeniul asta. Dar una peste alta a fost foarte funny. Promit sa mai exersez!

Apoi a venit… sambata. Am colindat cu Tudor prin Bricostore in speranta ca vom gasi numere pentru usa apartamentului si nu voi mai sta un un post-it pe care scrie cu marker-ul “15″, lipit de usa. Dar nu… tot ce tinea de cifra “1″ era vandut. A urmat traditionala plimbare prin IKEA (apropos… pastele cu sos de rosii sunt ok, pentru cine nu le-a incercat), de unde m-am agatat de diverse (inclusiv umerase, pentru ca se pare ca ma intrec cu gluma in ceea ce priveste hainele. Iar Tudor se intrece cu mine…) si o mica tura prin Carrfour. Seara am invatat sa joc Worms. Cute game!

Apoi saptamana s-a incheiat cu duminica. Prima parte – familie. A doua (adica de pe la 19.30) mi-a lasat adanc o urma in suflet. Am fost sa vad spectacolul de licenta al cuiva cu care am lucrat. Al Anei. “Vocea Broscutei Testoase” – One woman show. Cand am lucrat anul trecut cu Ana eu am crezut foarte mult in ea. Mai marii care ma sfatuiesc mi-au zis ca am facut o greseala la casting, ca nu se potriveste, ca nu e ok. Mi-au repetat-o de atatea ori ca uneori aproape ma gandeam “Oare asa e?” Dar nu… daca as mai face de 20 de ori castingul de anul trecut, aceeasi alegere as avea-o. Si faptul ca ea a crescut putin si datorita mie e o implinire extraordinara. Felicitari, Ana! Si multumesc pentru locurile rezervate in primul rand, care m-au impresionat de cand am intrat.

Si daca toate acestea voua nu vi se par motive suficient de intemeiate sa zambiti… pentru mine sunt. As vrea sa fie fiecare saptamana asa. Ah, sa nu uit: cred ca am un cuib de vrabii (sau ceva zburatoare), pe balconul dinspre dormitor. Si cred ca au pui. Si noaptea tarziu se aud niste triluri foarte dragalase… Care ma ajuta sa pretind ca sunt la munte, daca vreau. Bine… pot pretinde asta doar uitandu-ma pe balcon, caci iata ce se vede acum, o data cu primavara:

Smile a little smile for me!

Am primit acum o saptamana o leapsa de la Adi, dar cum nu am avut timp sa ma ocup de ea… o sa o rezolv cu intarziere. Adi cere replica feminina la “0 reguli pe care fetele ar trebui sa le ia in seama atunci cand se simt pregatite sa bata un drum lung alaturi de un baiat”. Sincer, Adi, nu am stat prea mult sa ma gandesc la asta, asa ca e o lista nu prea bine pusa la punct. Dar mai cere si altele si sigur vei putea afla Decalogul Feminin.

1. Nu uita datele importante (Craciun, Paste, Aniversarea voastra, Ziua ei, Ziua ei de nume)! Si nu uita ca ele sunt atunci cand sunt! Craciunul e pe 25 decembrie… nu pe 28, nu in ianuarie.

2. Nu astepta de la ea mai mult decat ii oferi tu. O sa creada ca ea face totul si la un moment dat o sa rabufneasca. Destul de rapid, de fapt.

3. Nu uita ca micile atentii, acelea fara ocazii speciale (o ciocolata intr-o miercuri seara, o lalea pe 20 martie, un trandafir intr-o zi banala de luni, un biletel pe perna cand pleci mai devreme decat ea la munca, un sms in mijlocul zilei, etc.) fac foarte mult. Extrem de mult.

4. Nu o tachina in acele aspecte in care se simte nesigura pe ea. Nu o ajuti!

5. Nu fii molau! Nu e deloc sexy. Si daca nu stie ca ai putea sa o controlezi, daca ai vrea… o sa-i scada interesul. Cui ii plac oamenii slabi? Mai ales daca sunt barbati…

6. Nu-i raspunde la orice cu “Exagerezi”! Poate pentru tine pare exagerat, dar poate pentru ea e important si serios, in mod real.

7. Fii atentila detalii! Noi mergem din mic in mic spre mare. Stiu ca voi o faceti invers, dar…

8. Nu uita ca sistemul nostru empatic e mult mai dezvoltat… Asa ca nu e o solutie sa minti. Cand ceva nu e ok, o sa simtim. Si nu e o solutie sa folosesti replica “Esti nebuna.” E confirmarea.

9. Nu presupune by default ca noua ne place sa gatim si sa facem curat. Nu ne place. Dar ne place curatenia si mancarea buna, asa ca daca nimeni alticineva nu le face, o sa le facem. Dar daca le facem mereu doar noi… devenim frustrate. Si asta nu e in interesul nimanui.

10. Oricat facem pe durele, deep down inside, ne place sa fim din cand in cand mici printese rasfatate. E usor sa rasfeti pe cineva…

Cum eu nu cred cu adevarat ca poti face decaloguri de acest tip, nu o dau mai departe in mod expres. O poate prelua cine doreste.

Eliberare

Saptamana care tocmai s-a incheiat am avut ultima filmare din facultate. Pentru mine a fost cool, pentru ca a fost ceva diferit de ce am facut pana acum si am reusit sa mai smulg cate ceva la capitolul experienta. Pana acum nu mai filmasem noaptea in locatie reala si nici cu animale sau copii. E ok ca am facut-o acum si pe asta si nu am mers pe reteta sigura pe care o aveam. Caci, evident, lucrurile nu au mers cum trebuie. Dar mai bine acum, decat dupa.

Ma simt libera… Ciudat de libera. Stiu ca mai am multe de facut pana la licenta, ca nu e totul cum vroiam eu sa fie, dar… ma simt libera. Drumul meu adevarat de acum incepe. Am atatea proiecte in cap carora vreau sa le dau drumul. Abia astept! Si toate or sa fie pentru mine. Sau pentru cei care au nevoie de ele. Dar voi mai vorbi si alta data despre asta. Sa ma intorc la experienta de saptamana trecuta.

Echipa tehnica a fost cam aceeasi: Florian la imagine, Andra la sunet, Mishu la sharf (si nu numai! Stim noi doi… :p), mai multi la asistenta sunet (cu ocazia aceasta va multumesc mult de tot Ali, Stefan si Ioan), Nicoleta pe langa Mishu (pe ei i-am numit “Strumfii de serviciu” – pentru ca sunt anul 2, sunt simpatici si foarte eficienti), Tudor suport moral si Makin’ Of Camera Guy, Ruxandra pe la productie si Gabi (in mod evident!) suport moral si asistenta de tot ce se putea (regie, make-up, shopping, etc.). Va multumesc tuturor si sper sa ne mai intalnim si prin alte proiecte.

Acest ultim film din facultate mi-a mai adus un castig: am cunoscut 3 oameni minunati, foarte profesionisti si foarte talentati: Victoria Bobu, Stefan Lupu si Alex Gatstramb. Daca balbele noastre din unele momente vor trece cu vedere, e datorita voua si a faptului ca pentru 4 zile ati fost, de fapt, Ana, Cristi si Dan. Multumesc!

Astept telefonul de la Kodak sa vad materialul. Si apoi Andrush poate incepe sa se joace de-a puzzle-ul. Si cum in ultima zi generatorul a picat si am pierdut timp gasind solutii alternative… materialul din ultima zi va fi o adevarata provocare. Ai cu ce sa te distrezi, scumpa! (P.S.: Nu ma injura…)

Revenind la sentimentul de eliberare pe care il am… e super. Nu toate capetele de drum sunt triste, asadar. Ideea e sa ai grija ca la capatul unui drum sa inceapa o alee mai frumos pavata. Iar eu ma simt de parca dincolo de usa e un Bulevard intreg. Drumul meu preferat, de altfel…