Am fost foarte trista zilele astea… inca sunt. Trebuia sa fie o saptamana cat de cat libera, dupa o sesiune enervanta. Si s-a dovedit o saptamana plina. Plina de treaba, plina de pierderi, plina de vesti proaste… plina de vifor la propriu si figurat. A fost o saptamana in care m-am simtit si foarte rau, fizic. Iar iubitul meu e plecat departe… Si desi primesc multe mesaje in fiecare zi, le-as schimba intr-o clipa pe o imbratisare, de care am atata nevoie acum…
Nu stiu de ce scriu, pentru ca nu simt ca as putea sa spun ceva anume… Poate doar pentru ca stiu ca au trecut ceva zile de cand nu am mai scris si mi-am promis mie ca nu voi mai lasa blogul, de data asta, in paragina. Iar eu imi respect promisiunile… Acum m-am linistit putin, am incercat metoda de terapie a unei prietene cu “home spa day”. Majoritatea femeilor isi ridica moralul asa, aparent. La mine nu prea a tinut… toate sarurile parfumate, spumantele, cremele cu parfum si mastile revigorante, alaturi de ceaiurile de relaxare doar au reusit sa ma calmeze. Ceea ce totusi e ceva, presupun. Nu am putut nici sa raspund la telefon azi, nu m-am simtit in stare. Nu simt si nu vreau sa vorbesc cu nimeni.
Un prieten vechi, drag mie, din copilarie a plecat… a plecat de tot. Nu am ajuns sa imi iau “la revedere”. Dar stiu ca stia ce simteam pentru el… A plecat si totusi a fost o pierdere pe care cumva “am parat-o”. Niciun sentiment de disperare, de soc. Nu, pentru ca aparent daca in timp iti tot repeti ca “toata lumea pleca”… chiar ajungi sa o crezi si sa nu te mai ia pe nepregatite. Simt ca nu mai stiu exact cine sunt si ce vreau. Nu mai stiu ce pot. Nu mai stiu “de ce”. Stiu ca doar eu ma pot ridica din starea asta, dar pentru moment simt doar ca as vrea o pauza. Sa pun lumea pe “stop”. Dar Universul nu se opreste niciodata in loc pentru tine… Cumva “I stopped believing”. In tot. Ascult melodia asta si mi se pare al naibii de buna, desi nu o ascult pentru un motiv anume… Si videoclipul imi pare superb. Dar bine, asta e doar parerea cuiva cu “tendinte telenovelistice si periferice”, asa ca poate nu se pune…


>:D< a virtual hug for now. a real one tomorrow. pentru ca stiu ca in astfel de momente cuvintele sunt de prisos, dar sa simti pe cineva langa tine, nu
imi pare rau pt prietenul tau..
momentele de melancolie sunt frumoase dar.. dupa ce trec… gustul lor e superb cand au trecut…asa ca nu uita.. si maine e o zi…
Va multumesc pentru ganduri.
Ofofofof…