Va povesteam candva despre “Porno – 6 monologuri despre cand nu iti tine nimeni de 6″. Iata ca, printr-un twist mai mult sau mai putin placut, mai in gluma mai in serios, am ajuns sa il adopt. (ar trebui sa spun “sa ii semnez regia”, dar suna intrucatva ciudat, de fiecare data cand tre’ sa spun asta. Desi asta fac.) Am luat coca, am mai framantat-o putin, am mai bagat in ea nitel piper si am ajuns in weekend sa ne dam cu ea in spectacol (la propriu si la figurat, de data asta), intr-o prima sesiune tip private event, pentru ai nostri cunoscuti. Feedback-ul ne-a incurajat sa iesim cu “copilu’” in lume! Asa ca… here we come!
“Am crescut, si am crezut un timp ca vremurile, la randul lor, au crescut cu mine. Si, intr-un sens, asa s-a si intamplat. Au crescut insa stramb si in general diform: nu doar ca problemele cu care m-am confruntat ca adolescent exista inca, dar din cauza ca despre sexualitate fie s-a tacut, fie s-a urlat, s-a incetat aproape de tot sa se vorbeasca normal. Efectul imediat este ca tinerii din ziua de azi si de ieri, si cel mai probabil si de maine, fie au un contact prematur si scos din context cu propria sexualitate, fie sunt nevoiti sa isi satisfaca curiozitatea in promiscuitate, acceptand orice adevar care pare mai adevarat decat cel cu albinutele si fluturasii.” – asta este ceea ce spune autorul textului despre piesa.
Impartita in 6 monologuri, piesa construieste o viziuna generala, poate subiectiva, a realitatii sexuale de astazi. Dupa o prima prezentare a piesei apropiatilor nostri unii au spus ca e prea dura. Altii prea soft. Cred ca nu poate exista o catalogare obiectiva aici. Hard, soft… piesa va parea in functie de propria experienta de viata. Iar eu, in naivitatea mea, vreau sa continuu sa cred ca, pentru o tanara de 15 ani relatarile din piesa vor trage un semnal de alarma. Poate pentru o femeie de 35, 40, 50 de ani, care a pasit (fie si doar teoretic sau prin prisma experientelor traite de altii) relatarile sunt, hai sa nu spunem “soft”, banale. Dar pentru un OM in formare, sau pentru un parinte, ele ar trebui sa fie exact cum sunt: experiente deformate. Dure. Directe.
Nu va asteptati la o regie complexa. Mi-am imaginat totul intr-un mod realist, relatari naturale, apropiate de public. Proiectii cu imagini REALE, postate chiar de noua generatie. De femeile si barbatii in devenire. Am vrut abordarea a ceea ce, macar mie, mi se pare deviant, intr-un mod cat mai natural cu putinta. Pentru ca, de fapt, aici e paradoxul: lipsa unei abordari normale legata de sexualitate, deviaza totul, pentru ca apoi ceea ce e deviat sa fie expus ca normal, firesc.
Este primul nostru proiect de acest gen. Echipa este inca in formare, nu suntem toti de la inceputuri. Eu sunt cea mai noua. Pana cand va intra si Mike, Slava Domnului, si scap de rolul de “mezina”. Mike va fi noul nostru coleg, ce-l va inlocui pe “draga colegule” (George – monolog 3: “Whiskey”), dupa iminenta si trista (pentru noi) lui plecare in strainezia. De unde asteptam sa ne povesteasca material nou pentru o continuare.
Sambata, 27 februarie, puteti vedea piesa in distributia ei actuala, la Matasari 17 – locul unde simti ca arta si initiativa au poposit pentru putin. Va asteptam cu drag! Si promitem sa va tinem de 6! 
*Puteti urmari evolutia proiectului pe blogul lui propriu si personal: Porno – sase monologuri
