Fulgut este un pui mic si foarte chinuit. Fulgut este o lectie de viata. Fulgut iti umple ochii cu lacrimi si te face sa te gandesti la cat de nedreapta e viata si la cat de mult poate duce o vietate mica si nevinovata. Fulgut este un pui alb cu roz care merita o sansa la o viata normala. Care merita sa intampine zilele fara durere.

Pisoiul s-a nascut cu o malformatie congenitala, motiv pentru care a fost abandonat. Dar cineva l-a salvat, fiind impresionata de povestea lui. Colonul lui Fulgut nu se deschise in anus, ci intr-o alta gaura, situata intre anus si testicole, gaura asupra careia nu are niciun fel de control, aceasta nefunctionand pe baza de muschi, cum functioneaza anusul, el pierzand fecalele in momentul in care colonul este plin. Pisoiul a fost consultat,  concluzia fiind operatia de reconstructie a colonului si incercarea redirectionarii acestuia spre anus. A fost operat  insa a doua zi a pleznit din nou, exact langa operatie. Disperare, teama, neputinta. A fost programata o a doua operatie, nu inainte insa de a aduce pisoiul intr-o stare diareica, in speranta ca fecalele nu vor mai impinge in operatie in asa fel incat sa plezneasca din nou. Pisoiul a fost operat din nou, rezultatul fiind acelasi, a pleznit si a doua oara. Din nou disperare, din nou frustrare, din nou neputinta. Pisicul a ramas cazat la Ortovet, in ideea de a i se deschide de mai multe ori pe zi anusul, speratele pentru el fiind nemasurate. Urmeaza o a treia operatie, la un pisic de nici trei luni, cu o vointa de viata enorma.

Daca va veti uita la Fulgut in filmulet veti vedea ca face ce face orice pisoi de varsta lui: alearga dupa deget, sare, isi pierde echilibrul. Trebuie sa va mentionez ca pentru a putea elimina fecalele, zi de zi, el trebuie “stors” (la propriu), avand dureri incredibile! Si totusi, desi asta e existenta lui, zi de zi, gaseste putere sa toarca, sa iti muste usor nasucul si sa se gudure pe mana ta.

Este pe maini foarte bune (atat doctorul, cat si cea care il ingirjeste si cazeaza temporar), nu se pune problema sa fie lasat in strada. Daca reuseste sa treaca de acest calvar, ar fi un pisic cu sanse mari de adoptie. Repet: are cine sa il ingrijeasca, insa costurile o depasesc cu mult, mai ales ca persoana aceasta mai are in grija alte cateva animale salvate si cazate temporar, pe langa cele proprietate personala. Operatiile, ingrijirile mediacale, alaturi de mancarea speciala si de restul cerintelor pe care o situatie atat de delicata le impune, costa foarte mult. Cred ca fiecare putem contribui putin la salvarea mititelului. Orice ajutor material, cat de mic, va fi binevenit. Va rog mult: nu stati pasivi!

Si… pentru cei care au fost la mine acasa, in trecut, macar o data… va rog sa priviti la el si sa va ganditi ca e alb cu roz, cum era mititica mea de care mi-e atat de dor. Stiu ca nu e un criteriu, stiu ca orice suflet aflat in situatia asta merita implicarea noastra, dar pentru mine nu poate sa nu fie putin mai personal.