In weekend-ul trecut am facut alegerea inspirata de a ma uita la “Carnage”, in regia lui Roman Polanski. Traducerea titlului pentru publicul roman a fost “Doamne, ce macel!”. Scenariul are la baza comedia neagra scrisa de Yasmina Reza, “God of Carnage”.

Principalul motiv pentru care am ales acest film (mai aveam in plan “The Descendants”) a fost faptul ca era cu Kate Winslet. Da, nu regizorul! Desi am adorat “Pianistul” si “Cutitul in apa”, in ultima vreme ma cam dezamagise (si chiar plictisise). Sa zicem ca nu am fost un mare fan al “The Ghost Writer” (nu mi-a displacut, da nici nu m-a dat pe spate… mi-a provocat acel sentiment pe care il DETEST atunci cand vad un film: neutralitatea).

Kate Winslet, pe de alta parte, imi place foarte mult. Si m-as uita la orice film in care joaca. Dar “Carnage” nu e orice film! E ACEL film care iti zugraveste in 80 de minute intreaga imagine a societatii contemporane, impartita in mentalitati diferite, mentalitati determinate de “n” criterii: sex, varsta, conditie sociala, conditie intelectuala, personalitate. Filmul va va pune cele 4 personaje in coalitii diferite, iar pana la final veti deduce singuri care este coalitia care invinge orice diferente.

Genericul de inceput si cel de final se desfasoara pe fundalul unei imagini dintr-un parc New Yorkez. Motivul conflictului este, astfel, relevat din primele doua minute: un copil il agreseaza pe altul. Parintii agresorului vin intr-o vizita de mediere a conflictului la parintii copilului care a suferit agresiunea. Totul porneste de la premisa ca cei 4 adulti sunt maturi, civilizati si educati si constientizeaza intregul ansamblu al problemei si doresc sa se impuna ca modele de urmat, ca exemple pentru copiii lor, inca imaturi si in cautarea propriei identitati. DAR… diferentele de mentalitati, de personalitate si de conditie intra in actiune si de aici pana la declansarea unei situatii putin absurde, putin moralizatoare, dar mai ales tragi-comice, este doar un pas.

In timp ce conflictul escaladeaza si este evident, la finalul filmului, ca parintii nu il pot rezolva si ca totul a devenit extrem de complex si delicat, genericul de incheiere ii are in fundal pe cei doi copii, in acelasi parc, jucandu-se impreuna. Este o metafora (deloc subtila) la ceea ce spuneam intr-un post mai vechi, despre cum tindem sa complicam totul pe masura ce inaintam in viata si ca uitam sa pastram lucrurile simple, clare.

“Carnage” e un comentariu social savuros, trimite un mesaj incarcat de semnificatii profunde, presarate cu mult umor. Si desi totul se petrece aproape in timp real, in acelasi loc, doar intre cele 4 personaje… nu veti simti ca timpul trece greu, din contra! Eu am verificat de doua ori ca intr-adevar au trecut 80 de minute de cand am dat “play”.

Toate personajele sunt foarte bine construite si va jur ca, in repetate randuri, mi-am dorit sa am puteri supra-naturale si sa bag mana prin LCD si sa iau telefonul mobil al lui Alan (interpretat de Christoph Waltz) si sa il arunc pe geam. Momentul in care Nancy (interpretata de Kate Winslet) il ia si ii vine de hac, este unul dintre cele mai implinitoare din intregul film.

In concluzie, va recomand cu caldura sa vedeti “Carnage”. Si daca ati facut asta deja, va invit sa imi impartasiti parerile voastre despre el. Care comentariu social v-a placut cel mai mult?