Printre secvente: “Carnage” (Doamne… ce film!)
May 10th, 2012In weekend-ul trecut am facut alegerea inspirata de a ma uita la “Carnage”, in regia lui Roman Polanski. Traducerea titlului pentru publicul roman a fost “Doamne, ce macel!”. Scenariul are la baza comedia neagra scrisa de Yasmina Reza, “God of Carnage”.
Principalul motiv pentru care am ales acest film (mai aveam in plan “The Descendants”) a fost faptul ca era cu Kate Winslet. Da, nu regizorul! Desi am adorat “Pianistul” si “Cutitul in apa”, in ultima vreme ma cam dezamagise (si chiar plictisise). Sa zicem ca nu am fost un mare fan al “The Ghost Writer” (nu mi-a displacut, da nici nu m-a dat pe spate… mi-a provocat acel sentiment pe care il DETEST atunci cand vad un film: neutralitatea).
Kate Winslet, pe de alta parte, imi place foarte mult. Si m-as uita la orice film in care joaca. Dar “Carnage” nu e orice film! E ACEL film care iti zugraveste in 80 de minute intreaga imagine a societatii contemporane, impartita in mentalitati diferite, mentalitati determinate de “n” criterii: sex, varsta, conditie sociala, conditie intelectuala, personalitate. Filmul va va pune cele 4 personaje in coalitii diferite, iar pana la final veti deduce singuri care este coalitia care invinge orice diferente.
Genericul de inceput si cel de final se desfasoara pe fundalul unei imagini dintr-un parc New Yorkez. Motivul conflictului este, astfel, relevat din primele doua minute: un copil il agreseaza pe altul. Parintii agresorului vin intr-o vizita de mediere a conflictului la parintii copilului care a suferit agresiunea. Totul porneste de la premisa ca cei 4 adulti sunt maturi, civilizati si educati si constientizeaza intregul ansamblu al problemei si doresc sa se impuna ca modele de urmat, ca exemple pentru copiii lor, inca imaturi si in cautarea propriei identitati. DAR… diferentele de mentalitati, de personalitate si de conditie intra in actiune si de aici pana la declansarea unei situatii putin absurde, putin moralizatoare, dar mai ales tragi-comice, este doar un pas.
In timp ce conflictul escaladeaza si este evident, la finalul filmului, ca parintii nu il pot rezolva si ca totul a devenit extrem de complex si delicat, genericul de incheiere ii are in fundal pe cei doi copii, in acelasi parc, jucandu-se impreuna. Este o metafora (deloc subtila) la ceea ce spuneam intr-un post mai vechi, despre cum tindem sa complicam totul pe masura ce inaintam in viata si ca uitam sa pastram lucrurile simple, clare.
“Carnage” e un comentariu social savuros, trimite un mesaj incarcat de semnificatii profunde, presarate cu mult umor. Si desi totul se petrece aproape in timp real, in acelasi loc, doar intre cele 4 personaje… nu veti simti ca timpul trece greu, din contra! Eu am verificat de doua ori ca intr-adevar au trecut 80 de minute de cand am dat “play”.
Toate personajele sunt foarte bine construite si va jur ca, in repetate randuri, mi-am dorit sa am puteri supra-naturale si sa bag mana prin LCD si sa iau telefonul mobil al lui Alan (interpretat de Christoph Waltz) si sa il arunc pe geam. Momentul in care Nancy (interpretata de Kate Winslet) il ia si ii vine de hac, este unul dintre cele mai implinitoare din intregul film.
In concluzie, va recomand cu caldura sa vedeti “Carnage”. Si daca ati facut asta deja, va invit sa imi impartasiti parerile voastre despre el. Care comentariu social v-a placut cel mai mult?
L-am văzut în urmă cu vreo două luni. Mi s-a părut absolut genial. Cred că Woddy Alan se cam zvârcolește de durere că n-a regizat/produs/scris el filmul ăsta.
Prima senzație pe care am avut-o a fost frustrarea când s-a terminat. Am avut impresia că au trecut 25-30 de minute.
Eu trebuie să recunosc sincer că cea care m-a atras spre filmul asta a fost madam Foster. I have a bigger crush on her than on Winslet – singurul rol al lui Winslet în care nu mi s-a părut a jucă în stilul caracteristic semi-adormită a fost cel din Quills, unde o ajută mult È™i genialul Geoffrey Rush.
N-aș vrea să încep să povestesc filmul, pentru că probabil unii nu l-au văzut încă. Pot doar să spun că mi se pare cel mai bun film care are ca scop analiza diferendelor dintre cupluri sau din interiorul cuplurilor.
ÃŽntrebarea ta din final e ucigătoare. După ce am citit-o am încercat să rememorez secvenÈ›e din film cu scopul de a găsi ceva ‘important’ de comentat È™i mi-am dat seamă că nu pot. Tot filmul e aÈ™a. Nu e ceva din filmul asta care să iasă în relief prea tare, pentru că la nici 20 de secunde apare imediat altceva care egalează în intensitate È™i însemnătate ceea ce tocmai crezusem că era definitoriu.
Dar dacă stau mai bine È™i mă gândesc, există totuÈ™i un lait motiv. Și anume nici unul din cei doi bărbaÈ›i nu È™tiu cum să se poarte cu nevestele lor. Cel puÈ›in aÈ™a am înÈ›eles eu. Toate problemele pe care ele le au sunt cauzate de ei. ÃŽncepând cu un banal È™erveÈ›el pe care ar trebui să È™tie să-l ofere nevestei când are nevoie, È™i ajungând până la alinarea sufletească È™i descătuÈ™area sexuală. Ambele soÈ›ii sunt frustrate din toate punctele de vedere pentru că au lângă ele ceea ce pare a fi ambele tipologii de bărbat existente momentan pe piață. 🙂 Unul e mitocan, bădăran, idiot. Celălalt e nevrotic, încurcat È™i interesat doar de afaceri, neglijent. Ceea ce au în comun ambii mi se pare a fi egoismul.
AÈ™a că oricât de ciudat pare ce spun acum, eu cred că toate problemele celor două neveste sunt cauzate de cei doi bărbaÈ›i. AÈ™a am văzut eu lucrurile. ÃŽmi venea să intru prin ecran să dreg eu situaÈ›ia. Nu-mi venea să cred cât de dobitoci sunt – cu toate că mă regăseam în multe din greÈ™elile lor (È™i nici nu-s departe de tipologia ‘bărbatului modern idiot’ – cu toate că încerc să mă upgradez)…dar poate că aÈ™a, văzându-i pe ei acolo, mă vedeam È™i pe mine È™i încercam s-o dreg…
Anyway, fenomenal film. M-a ajutat mult de tot.
Ai vazut “Revolutionary Road“, Catalin? 🙂
Laura, din păcate nu…încă. Dar înÈ›eleg din smiley-ul tău de la sfârÈ™itul întrebării că e de natură să-mi schimbe părerea despre don’shoara Winslet. 🙂
Multa vreme lumea i-a judecat pe DiCaprio si Winslet prin prisma rolurilor din “Titanic”. In “Revolutionary Road” fac din nou echipa, ca sa zic asa. Iar filmul si ei 2 impreuna… mie mi-au placut pana in varful firului de par de pe cap. Iar Kate mi se pare ca face un rol foarte bun. Doar ca trebuie sa te avertizez ca e un film deprimant.
La mine avertismentele funcÈ›ionează în sens invers. Fii sigură că acum o să-l caut È™i-o să-l urmăresc. TotuÈ™i sper să-mi placă în alt mod. Nu de alta, dar mă port ras pe cap È™i m-aÈ™ află în lipsa firelor de păr în al căror vârf să-mi placă. :))) Eu este Garcea. 😀
Sa È™tii că NU am văzut Titanic. Èšin la sănătatea mea È™i câteodată ascult de testosteronul meu – care adeseori e în cantități covârÈ™itor de mari…din păcate. 🙁
Kate Winslet îmi place ca È™i actriță, dar mi-a creeat impresia că joacă prea ‘adormita’. Nu-mi da impresia că ar fi exagerat de expresivă. Sper să-mi schimbe părerea după ce văd “Revolutionary Road”.
Cât despre avertismentul tău, am curaj să È›in cu tine un rămășag. Eu zic că-i mai deprimant “Martha Marcy May Marlene”. 🙂