Acesta este blogul meu. Scriu in el, mai ales, pentru MINE. Ce inseamna asta?… Inseamna ca uneori s-ar putea sa nu iti placa ceea ce citesti. Pentru ca, din pacate, desi mi-ar placea, adevarurile mele… sunt adevarurile mele. Nu sunt universale, nu sunt absolute. Sunt doar ale mele. Perceptiile mele. Subiective. Personale. Relative. Si mi-ar placea sa intelegi asta.
Fiind blogul meu (as in spatiul meu virtual, pentru care achit, din veniturile proprii, o suma de bani anual), o sa imi permit sa fiu o “mica dictatoare”. Ce inseamna asta? Inseamna ca, desi sunt o militanta inraita a libertatii de expresie, voi cenzura fara mila orice comentariu formulat de asa natura incat sa fie injurios cu mine, cei apropiati mie, alti utilizatori ai blogului, familiile lor, etc. Daca nu esti de acord cu mine cred ca o poti exprima si civilizat, prin argumente pertinente. Daca nu… in dreapta sus ferestrei de browser e un semn: “x”…
Scriu pentru ca imi place. Pentru ca ma ajuta (sa ma calmez, sa ma exprim, sa ma definesc, sa…). Mie imi place. O sa ma simt flatata daca si tie iti place sa citesti ceea ce scriu. O sa zambesc si o sa ma simt, poate, la finalul zilei, mai implinita. Dar nu va fi niciodata scopul central al acestui blog. O sa imi placa si mai mult daca revii. O sa iti multumesc pentru rabdare, intelegere si participare.
De-a lungul timpul acest blog probabil isi va inmulti numarul de pagini (sunt adepta permanentei evolutii si dezvoltari). Probabil isi va mai schimba designul si, eventual, culorile (desi vei vedea rosu inchis ca motiv central). Nu pentru ca imi place schimbarea, ci pentru ca in perfectionismul meu nu voi mai fi multumita de el. Dar sigur nu isi va schimba “principiile”. Continutul acestei paginii va spune mereu acelasi lucru: aici e realitatea MEA.
* Pentru moment, acest design ma multumeste. Va ramane o vreme. Are un mic neajuns, insa. Nu voi intra in detalii. Dar iti voi spune ca, probabil, mai toate posturile sunt mai lungi decat lasa senzatia. Click pe “Read more”. Multumesc.
**trebuie sa iti spun ca posturile din 2008 sunt un back-up pe care am decis in ultimul moment sa il las, cand am redeschis blogul. E foarte adevarat ca e posibil sa nu ma mai reprezinte. E foarte adevarat ca e posibil sa nu mai regasesti acelasi ton in posturile noi. Dar la fel de adevarat este si faptul ca ele, candva, au spus o mica poveste din viata mea. Cum eu cred ca suntem suma tuturor etapelor din viata noastra, mi s-a parut injust sa sterg cu un singur buton o etapa din “Laura”. Atat.
