Simt nevoia de actiune. Nu mai pot sta pasiva. Maine ma voi duce sa protestez in fata Ministerului Finantelor. Pentru mine, ca regizor. Pentru colegii mei actori, pictori, scriitori. Oameni carora tara asta le datoreaza bruma de imagine si educatie pe care o mai are. Nici macar nu merg sa protestez pentru sumele de bani care ne sunt imputate pe DA, ci pentru lipsa de respect cu care suntem tratati cand vrem sa le dam. As putea sa protestez si fata de sume. “Cum asa?!” vor sari in sus unii, cum am tot vazut. Pai hai sa va explic de ce as putea sa sar in sus si pentru alea:

1. Ca om de creatie, ca om care lucreaza in astfel de sistem, ai un alt regim de lucru. Nu e ala de x ore/zi. Poate sa fie o ora, dar de multe ori poate ajunge la 20 de ore. Un regizor cand filmeaza un lung metraj sta intre 12-18 ore/zilnic la filmare. Se vede o diferenta?

2. Ca liber-profesionist NU pot fi somer.

3. Nu poti declara anticipat pe un an veniturile estimate ca liber-profesionist, pentru ca nu stii ce faci saptamana viitoare si pentru cat. Nu poti estima cate carti ti se vand luna asta sau cate bilete se vand in fiecare seara la teatru. Sigur, la finalul lunii ai putea face o socoteala si sa o declari. Intr-un minut. Online.

NIMENI (artist sau inginer) nu ar trebui sa fie obligat sa plateasca o asigurare de sanatate fara sa ALEAGA unde o vrea sa fie facuta. ORICINE are dreptul de a-si spune cuvantul cand e vorba de sanatatea personala.

NIMENI nu merita birocratia inutila si ineficienta la care Guvernul ne supune. NIMENI nu merita sa fie mintit de conducatorii sai pe fata: “nu sunt cozi”. Domnilor, eu am fost acolo! Am stat o ora jumatate la Casa de Pensii, ca atat m-au tinut nervii. Apoi am plecat. Nu era plin de pensionari. Ii numaram pe degete. Cat am stat eu acolo (si am stat f. putin comparativ cu altii), DOI oameni au plecat tipand ca nu mai rezista. CUM PUTETI SA SPUNETI CA NU AU FOST COZI CAND STITI CA POPULATIA STIE CLAR CA MINTITI?! BOILOR!

Slava Domnului eu pot lucra. Eu pot inca produce ceva in tara asta. Asadar, inteleg sa platesc somaj. Nu pentru aia care stau acasa de lenesi sau incompetenti, ci pentru amaratii care au tot fost concediati in ultima vreme, desi ei sunt apti de munca si isi doresc sa munceasca. Pentru ei, eu care inca pot munci, VREAU sa platesc acel procent de somaj. Platesc si la pensii, ca stiu ca suntem rau in cacat, desi nu ma astept sa primesc pensie de la statul asta. La sanatate… nu prea imi vine, ca am vazut cum sunt tratata in spitalele de stat. Dar sunt de acord ca ar trebui sa imi fac asigurare. O sa aleg sistemul privat. In concluzie PLATESC. Dar da-mi si conditiile sa o fac! NU MA PUNE SA STAU LA COADA!

O scriu o singura data: Parintii mei nu au iesit in strada pe 22 decembrie ’89 pentru ca eu, copilul lor, reprezentant al segmentului cultural din tara asta, contribuabil corect, sa fiu tratat in celebrul sistem comunist al statului la coada. Nu! REFUZ! Prefer sa lucrez pe gratis, numai sa nu fac asta!

Vreti bani? Ganditi un sistem eficient sa ii colectati, care sa nu afecteze demnitatea umana. NU UMILITI! Pe NIMENI! Si cand oamenii care ridica imaginea tarii iti bat obrazul NU FITI OBRAZNICI SI AROGANTI!

NU trebuie sa mai stam pasivi! Daca nu facem ceva, ORICE, ne vom merita soarta. Sincer. Si, serios acum: cel putin noi ne stim al dracului de bine drepturile. Chiar nu avem coaie sa le aparam?! Chiar nu avem putere sa ne sustinem un punct de vedere?! Chiar nu ne iubim libertatea de a gandi? Demnitatea umana chiar nu mai inseamna nimic?! Jeezas!

Domnilor… ultimul promotor a atitudinii pe care o aveti dvs. acum, a murit impuscat. Just saying…

*Sursa foto: Realitatea.net