povesteam că am fost la avanpremiera The Dark Knight Rises” şi că mi-a plăcut mult. Dar nu v-am povestit şi de aventura pe care am trăit-o după ce m-am întors acasă. Aceea nu mi-a plăcut la fel de mult…

Eu am făcut destul de greu trecerea de la mobilele cu butoane la smartphone. Chiar prea greu pentru o pasionată de online. Deh, sunt rezistentă la schimbare. Şi iubesc în mod sincer Nokia. Totuşi a trebuit să îmbrăţişez şi eu schimbarea şi să pensionez iubitele mele N95 şi N96. Fără tragere de inimă şi mai degraba impulsionată de faptul că Cel Rău şi-a luat telefon nou şi mi-a pus în braţe un HTC Desire, iar tata, sătul şi el să mă vadă cu telefoane ale căror taste începuseră să cadă, a venit la mine cu un Sony Ericsson Xperia Play. Deşi Sony Ericsson era ca nou şi se mişca mai bine, mie îmi plăcea mai tare HTC-ul. Aşadar am pus abonamentul principal în el. Aveam să constat ulterior că îmi venea să arunc pe geam cu acel telefon – Cel Rău l-a adus în 18 luni la stadiul în care intră în freeze zilnic, fix când ţi-e lumea mai dragă.

Vine ziua avanpremierei “The Dark Knight Rises”. Pe după-masă vreau să sun să confirm ora la care ajung la Băneasa Mall. Mă grăbeam, era o zi de muncă mult prea plină. HTC freeze moment. Mă abţin cu greu de la primul instict (aruncatul în perete) şi iau celălalt telefon, cu gândul de a schimba cartelele între ele. Îmi dau seamă că numerele de telefon le am în HTC, nu în el. Mă calmez, restartez HTC-ul şi îmi spun că o să rezolv această problemă cât mai curând. Trebuie să intru într-o şedinţă, pun ambele telefoane pe silent şi… şi acesta este ultimul moment în care eu îmi aduc aminte să fii interacţionat cu Mr. Eric.

Ajung la film, mare învălmăşeală. În sală nu mai scot telefoanele să le pun pe silent, căci ştiu că aşa au rămas de la muncă. Spre finalul “The Dark Knight Rises” mă sună tata, simt vibraţiile în geantă. Pe orbecăite scot HTC-ul, resping apelul, etc.

Ajung acasă. Mă gândesc ce idee bună ar fi să îmi pun telefoanele la încărcat. Surprize-surprize! Am doar unul. Şi husa de la Mr. Eric. Urmez protocolul: sun. Nu se aude nimic în casă (era pe silent, dar pe vibraţii). Pasul 2: golit complet geanta, întors pe dos, verificat în buzunare (oops, nu e cazul!). Pasul 3: verifică sub pisică. (Nu râdeţi! Posesorii de pisici ştiu ce zic eu aici…) Nu e!

*sursa foto

Încerc să mă gândesc UNDE l-am folosit ultima oară. Îmi dau seama că la muncă, dar îmi dau seama că la ce haotică a fost ziua, nu pot garanta că nu a căzut din greşeală pe altundeva… Cobor în garaj, mă uit în maşină. Nimic! Scot preşuleţele de la scaunele din faţă. Nimic.

Încerc să sun la Grand Cinema Digiplex, nu răspunde nimeni. Nu aveam mari speranţe, era deja aproape 01:00 AM. Cel Rău mă ajută să mă liniştesc şi să reconstitui totul şi ajungem la concluzia că cel mai logic ar fi să fie la muncă. Mai ales că el continuă să sune. Deci nu mi-a fost luat.

Dimineaţa următoare. Etajul 1 al clădirii Conect 1. Mr. Eric nu e! Nu a fost văzut nici de femeile de serviciu, nici de cei de la securitate. Mr. Eric sună în continuare. La ora 10:00 îmi răspunde cineva la Grand Cinema Digiplex. Nu s-a raportat niciun telefon găsit. Totuşi, foarte amabilă, domnişoara de la recepţie se duce în sală, pe culoarul unde am stat, şi verifică. Nu e! Cel Rău ajunge şi el pe la Mall şi verifică personal. Nu e! Mr. Eric e pierdut pe cine ştie unde. Şi e frustrant! Pentru că sună, deci e clar că nu l-a găsit nimeni. Iar eu am epuizat orice resursă logică de a înţelege unde e. HTC se blochează iar. Mă apucă toţi demonii şi mă întreb de ce nu am schimbat eu ieri cartelele, de ce a trebuit să îl pierd pe Mr. Eric şi nu telefonul buşit, de ce toate mi se întâmplă mie, de ce Universul urăşte veveriţele, etc.?!

Ora 12:00. Cel Rău mă sună. Mă roagă mult să verific mai atent în maşină, altă dată. Se răzgândeşte, ma roagă să nu îl mai pierd altă dată. 🙂 Mr. Eric ajunsese, cumva, sub bancheta din spate a maşinii. Când şi cum, nu ştiu. Nu voi afla niciodată. Dar m-am bucurat să îl am înapoi.

Întâmplarea m-a ajutat să iau şi decizia de a pensiona HTC-ul şi de a-mi găsi un mobil care să mă reprezinte. Am distribuit în acest rol un Nokia N9. Pe care am l-am botezat Miss Kia. 🙂

Voi pe unde vă pierdeţi telefonul? 🙂