Alo, mi-a văzut cineva mobilul?
August 6th, 2012Vă povesteam că am fost la avanpremiera “The Dark Knight Rises” ÅŸi că mi-a plăcut mult. Dar nu v-am povestit ÅŸi de aventura pe care am trăit-o după ce m-am întors acasă. Aceea nu mi-a plăcut la fel de mult…
Eu am făcut destul de greu trecerea de la mobilele cu butoane la smartphone. Chiar prea greu pentru o pasionată de online. Deh, sunt rezistentă la schimbare. Åži iubesc în mod sincer Nokia. TotuÅŸi a trebuit să îmbrăţiÅŸez ÅŸi eu schimbarea ÅŸi să pensionez iubitele mele N95 ÅŸi N96. Fără tragere de inimă ÅŸi mai degraba impulsionată de faptul că Cel Rău ÅŸi-a luat telefon nou ÅŸi mi-a pus în braÅ£e un HTC Desire, iar tata, sătul ÅŸi el să mă vadă cu telefoane ale căror taste începuseră să cadă, a venit la mine cu un Sony Ericsson Xperia Play. DeÅŸi Sony Ericsson era ca nou ÅŸi se miÅŸca mai bine, mie îmi plăcea mai tare HTC-ul. AÅŸadar am pus abonamentul principal în el. Aveam să constat ulterior că îmi venea să arunc pe geam cu acel telefon – Cel Rău l-a adus în 18 luni la stadiul în care intră în freeze zilnic, fix când Å£i-e lumea mai dragă.
Vine ziua avanpremierei “The Dark Knight Rises”. Pe după-masă vreau să sun să confirm ora la care ajung la Băneasa Mall. Mă grăbeam, era o zi de muncă mult prea plină. HTC freeze moment. Mă abÅ£in cu greu de la primul instict (aruncatul în perete) ÅŸi iau celălalt telefon, cu gândul de a schimba cartelele între ele. ÃŽmi dau seamă că numerele de telefon le am în HTC, nu în el. Mă calmez, restartez HTC-ul ÅŸi îmi spun că o să rezolv această problemă cât mai curând. Trebuie să intru într-o ÅŸedinţă, pun ambele telefoane pe silent ÅŸi… ÅŸi acesta este ultimul moment în care eu îmi aduc aminte să fii interacÅ£ionat cu Mr. Eric.
Ajung la film, mare învălmăşeală. ÃŽn sală nu mai scot telefoanele să le pun pe silent, căci ÅŸtiu că aÅŸa au rămas de la muncă. Spre finalul “The Dark Knight Rises” mă sună tata, simt vibraÅ£iile în geantă. Pe orbecăite scot HTC-ul, resping apelul, etc.
Ajung acasă. Mă gândesc ce idee bună ar fi să îmi pun telefoanele la încărcat. Surprize-surprize! Am doar unul. Åži husa de la Mr. Eric. Urmez protocolul: sun. Nu se aude nimic în casă (era pe silent, dar pe vibraÅ£ii). Pasul 2: golit complet geanta, întors pe dos, verificat în buzunare (oops, nu e cazul!). Pasul 3: verifică sub pisică. (Nu râdeÅ£i! Posesorii de pisici ÅŸtiu ce zic eu aici…) Nu e!
ÃŽncerc să mă gândesc UNDE l-am folosit ultima oară. ÃŽmi dau seama că la muncă, dar îmi dau seama că la ce haotică a fost ziua, nu pot garanta că nu a căzut din greÅŸeală pe altundeva… Cobor în garaj, mă uit în maÅŸină. Nimic! Scot preÅŸuleÅ£ele de la scaunele din faţă. Nimic.
Încerc să sun la Grand Cinema Digiplex, nu răspunde nimeni. Nu aveam mari speranţe, era deja aproape 01:00 AM. Cel Rău mă ajută să mă liniştesc şi să reconstitui totul şi ajungem la concluzia că cel mai logic ar fi să fie la muncă. Mai ales că el continuă să sune. Deci nu mi-a fost luat.
Dimineaţa următoare. Etajul 1 al clădirii Conect 1. Mr. Eric nu e! Nu a fost văzut nici de femeile de serviciu, nici de cei de la securitate. Mr. Eric sună în continuare. La ora 10:00 îmi răspunde cineva la Grand Cinema Digiplex. Nu s-a raportat niciun telefon găsit. Totuşi, foarte amabilă, domnişoara de la recepţie se duce în sală, pe culoarul unde am stat, şi verifică. Nu e! Cel Rău ajunge şi el pe la Mall şi verifică personal. Nu e! Mr. Eric e pierdut pe cine ştie unde. Şi e frustrant! Pentru că sună, deci e clar că nu l-a găsit nimeni. Iar eu am epuizat orice resursă logică de a înţelege unde e. HTC se blochează iar. Mă apucă toţi demonii şi mă întreb de ce nu am schimbat eu ieri cartelele, de ce a trebuit să îl pierd pe Mr. Eric şi nu telefonul buşit, de ce toate mi se întâmplă mie, de ce Universul urăşte veveriţele, etc.?!
Ora 12:00. Cel Rău mă sună. Mă roagă mult să verific mai atent în maÅŸină, altă dată. Se răzgândeÅŸte, ma roagă să nu îl mai pierd altă dată. 🙂 Mr. Eric ajunsese, cumva, sub bancheta din spate a maÅŸinii. Când ÅŸi cum, nu ÅŸtiu. Nu voi afla niciodată. Dar m-am bucurat să îl am înapoi.
ÃŽntâmplarea m-a ajutat să iau ÅŸi decizia de a pensiona HTC-ul ÅŸi de a-mi găsi un mobil care să mă reprezinte. Am distribuit în acest rol un Nokia N9. Pe care am l-am botezat Miss Kia. 🙂
Voi pe unde vă pierdeÅ£i telefonul? 🙂
Nu imi plac smartphone-urile deloc deloc. Eu sunt mai grabita de felul meu si pana caut ceva pe un smart ma apuca Pastile.
Nu am vazut inca The Dark Knight Rises, abia astept sa il vad si eu.
Nu stiu daca ti s-a intamplat sa il cauti fiind cu el la ureche:)))
Eu mi-l uit pe rafturi înalte. ÃŽl aud cum sună, dar nu-l văd… asta până vine cineva mai înalt ca mine ÅŸi mi-l găseÅŸte.
@Rozi: mi s-a intamplat sa caut cheia de la masina, in timp ce motorul era pornit… Se pune? 🙂
@Oana: Mi-l mai uit si eu pe rafturile inalte din casa, dar am doua ajutoare de nadejde in a-l gasi (pisicile – se duc imediat unde ii aud melodia).