Am ținut destul de multe discursuri până la cei 26 de ani ai mei. Încă din școala generală eram desemnată cu aproape unanimitate de voturi să ies în față să vorbesc mulțimilor. Nu știu dacă asta se întâmpla pentru că aveam un talent pentru public speaking sau pur și simplu pentru că eram mai curajoasă decât ceilalți, dar cert e că așa se întâmplau lucurile. Așadar, în timp, a ajuns să mi se pară ceva firesc. Chiar dacă mereu am făcut lucrurile intuitiv (am tot spus că voi face un curs de public speaking, dar nu am mai ajuns să). După ce mi-am luat și certificarea de trainer, începeam să mă simt din ce  în ce mai în elementul meu în fața grupurilor. (Am descoperit că îmi place foarte mult să îi învăț pe ceilalți, să explic, să răspund la întrebări.)

Cu toate acestea… nu cred că am fost numită vreodată SPEAKER. Nu m-am dus la un eveniment cu aceasta titulatură. Moderator… da. Persoana care intervine cu completări/prezentări… da. Dar nivelul declarat de speaker nu îl atinsesem. Până săptămâna trecută.

Cei de la Educativa au organizat un semniar, destinat ONG-urilor din zona educațională, despre Rețele Sociale. Workshopul „Rețele sociale: Cum obții cele mai bune rezultate” a început la ora 9 și a avut 3 secțiuni: Cum crești numărul de fani și cum păstrezi un ritm de creștere sănătos?, Cum creezi și păstrezi engagement în rețelele sociale? și Cum folosești rețelele sociale astfel încât să obții vânzări/înscrieri la proiectele pe care le dezvolți? Eu am vorbit în partea a doua, engagement-ul fiind oricum subiectul meu preferat când vine vorba despre Social Media… și orice altceva. 🙂 Așadar, mă simțeam ”ca peștele în apă”. Dacă adăugăm ca exemplificarea era pe comunități și proiecte educaționale (eu decizând acum ceva vreme că deși iubesc SOCIAL-ul în întregimea lui, mă voi dedica doar comunităților artistice, culturale, educaționale și de dezvoltare personală/profesională), ne puteam apropia de calificativul ”perfect” pentru a descrie situația. DAR… Universul a zis să mă dezvolte personal puțin. Și cu o seară înainte de seminar mi-a făcut cadou o laringotraheita.

Dincolo de faptul că vocea mea de regizor care se descurcă fără portavoce a fost redusă la 50% din capacitate, fiecare cuvânt pe care îl spuneam îmi dădea o durere de gât îngrozitoare. M-am concentrat cât am putut și lucrurile au ieșit ok, rămân doar cu regretul că umorul meu nu prea a fost deloc prezent în discurs. Vă vine sau nu să credeți, în momentele în care ți-ai dori să îți scoți laringele doar ca să nu îl mai simți, nu îți arde de glume.

Oricum, mi-a făcut o mare plăcere să fiu prezentă acolo și să văd tineri voluntari și manageri de proiecte educaționale atât de atenți și pro-activi și implicați. E o experiență care poate face parte cu succes din categoria celor cu ”Faith in humanity restored”. Mai multe detalii despre temele atinse și despre speakerii prezenți găsiți aici.

seminar retele sociale

Notă personală: cel mai mult mi-au plăcut prezentările susținute de Alexandru Grigoraș (specialist comunicare la UAIC Iași) și de Ionuț Oprea (managerul agenției STANDOUT). Ar fi fost constructiv pentru participanți ca Ionuț să fi avut mai mult timp să detalieze unele puncte ale prezentării, punctau tactici foarte pertinente pentru cineva care își dorește să lucreze în Social Media. Singurul lucru cu care nu cred că am fost de acord în totalitate din ceea ce a spus Ionuț a fost faptul că ”nu există specialiști în Social Media, există oameni de marketing care se ocupă de asta și chiar se pricep.”. Prima parte o aprob (poate o să explic într-un alt post, pe larg, de ce nu putem spune că există specialiști în Social Media, deja pe acesta l-am încărcat)! Pe a doua… mai puțin. Exemplu: eu NU sunt om de marketing. 🙂 Da, înțeleg și aplic tehnici din zona de marketing, dar rezultatele cele mai bune le am doar când apelez și la strategiile care stau la baza pregătirii mele vocaționale, aceasta fiind pe un alt fond decât marketing-ul.

În încheiere doresc să le mulțumesc organizatorilor pentru invitație și să îi felicit pentru inițiativă. Participanților le aplaud încă o dată implicarea și le repet: Content-Content-Content! 🙂