Azi e ziua cuiva important pentru mine. Si am vrut sa fiu prima care ii da un cadou. Asa ca i l-am dat din weekend: o mini-excursie, alaturi de mine, in Sighisoara. Niciunul dintre noi nu mai fusese vreodata in “orasul de poveste” al Romaniei noastre dragi. Mie mi-a placut… JUR ca mi-a placut mai mult decat Venetia. Sigur… nu e la fel de bine valorificat, promovat si reconditionat precum Venetia. Dar atmosfera, mirosul, cladirile… tot… absolut tot mi-a parut mai fermecator decat faimoasa (si infama) Venetie.

Buuuun… ca in orice poveste sunt si peripetii. Ca altfel nu e poveste. Cu 3 zile inainte sa plec am aflat ca masina mea e in ilegalitate: expirasera numerele de inmatriculare. Noroc cu tata care s-a straduit sa imi faca rost rapid de niste numere provizorii. Si cu numerele mele rosii, de Gorj (deh! am vrut rapid numere, a trebuit sa fie loc si de compromis), in masina mea rosie, cu parul meu rosu, am purces sambata dimineata spre Sighisoara. In ultimul moment m-am razgandit si am ales sa merg pe Brasov. Ruta Pitesti-Valcea-Sibiu-Sighisoara era cu aproape 100 km mai lunga. Si speram ca lumea sa fi plecat la munte de vineri seara. Ei bine… teapa! Am facut aproape 5 ore pana acolo. Aproape 3 am stat in diverse blocaje cauzate de reparatiile drumurilor si de aglomeratia foarte mare. Am ajuns… Sighisoara inca e in “renovari”, asa ca aerul medieval era stricat pe alocuri de cate un buldozer, cateva macarale si asa mai departe. Dar daca faceai abstractie de ele… totul era WOW. Am stat chiar in Cetate, ceea ce sigur a contribuit la crearea unei atmosfere potrivite. Regret ca nu am facut poze in camera, pentru ca ele ar fi zugravit sigur mai bine decat cuvintele mele, incantarea pe care o creau mobilierul de lemn (pictat manual!), geamurile cu vedere spre Turnul Ceas, lampadarele/aplicele care imitau vechile lampi cu ulei (chiar si in baie), cada de printesa din sec. XVIII (si aici ma refer doar la design, caci conditia cazii in sine era f buna) si tavanul de mansarda, imbracat in lemn vechi.

Gang. Cetati

Nu prea am parasit Cetatea. Nici nu aveam cand, timpul sederii noastre acolo fiind destul de scurt. Asadar am mancat la un restaurant cu specific romanesc de acolo si am mai “pierdut” timp liber pentru cafea, vin fiert si desert la localul altei pensiuni (la care eu nu mai gasisem cazare, cand am cautat). Ce am descoperit cu ocazia asta? Ca si in Romania poti avea parte de servicii ok. Nu… nu ok. FOARTE ok. Incepand cu prezentarea, continuand cu produsul si terminand cu servirea. Cei care ma cunosc stiu ca atunci cand simt eu ca nu primesc destula atentie, mai in gluma, mai in serios, incep sa miorlai si sa spun ca “sunt o printesa, de ce nu ma trateaza nimeni ca atare”. Ei bine, aici m-au tratat ca pe o printesa fara sa ma miorlai. Fara sa scot un cuvant, de fapt. Doar pentru ca eram acolo… Aceasta atitudine m-a facut sa ma uit pe menu doar la produse, nu si la preturi. (Apropos… erau ok si preturile.) Am vizitat ce s-a putut, am incercat sa facem abstractie de ploaia de afara si am plecat cu regretul faptului ca nu am reusit sa mai scoatem din “sac” o zi-doua de stat.

Toamna in Sighisoara Culoar medieval

Stiam sigur ca duminica seara ar fi aglomerat pe Brasov. Era o certitudine. Asa ca am pornit spre Sibiu, gandindu-ma ca desi e mai lung, o sa fie aglomerat doar pe Valea Oltului. Dar recuperez pe autostrada. Planul meu ar fi fost bun. DAR… nu am stiut ca in Sibiu era campanie electorala, cu defilari, a PD-L. M-am umplut de draci. In timpul saptamanii, cand e destul de aglomerat in Sibiu, nu imi ia mai mult de 20 min. sa il strabat de la un cap la altul si sa ies spre Bucuresti. Acum am stat 45. Intr-o coloana infernala, incercand sa evit taranii imbracati in oranj, adusi in autocare speciale, de pe cine stie unde. Am avut (ne)sansa sa le studiez atent fizionomiile, gesturile, vorbele… M-am ingrozit! Si m-am enervat! NU! Nu ar trebui sa aiba toata lumea drept la vot. Taranii aia, veniti pt 2 paini date de partid, vor alege. Ei vor alege… Habar nu au ce aleg, de ce aleg, care e Constitutia tarii sau detalii d-astea. Nu. Ei stiu ca trebuie sa puna stampila pe ala, ca asa zice partidu’. (Ziceati ca picase comunismul, nu?… Ei bine, daca la noi INCA se face campanie electorala ASA… eu as incepe sa fiu sceptica.) Apoi… cum se poate ca intr-o tara cu pretentii de U.E., primarii de orase sa fie de acord sa FUTA traficul si linistea unui oras, duminica, pt astfel de manifestatii?! Sunt sigura ca putea sa isi faca si altfel campanie, fara sa blocheze un oras intreg. Sibiul e oricum f. aglomerat in timpul saptamanii. Precum Bucurestiul, are si el 2 zile de respiro. In weekend-ul trecut nu a avut. Da, da, da… sunt alegeri prezidentiale o data la 4-5 ani, veti spune. Nu mori pt o zi, o data la 4-5 ani. Dar… de ce? De ce sa fie nevoie sa faci ASA chestia asta? Atat de banal si cu atat de mult prost gust. M-am simtit ca la balci… aia era atmosfera, aia erau oamenii. Balci.

Cu chiu cu vai ies din Sibiu. Toate bune si frumoase pana pe Dealul Negru. Aveam in fata un VW Golf, cu numar de Bucuresti. In fata lui era un Opel Astra Clasic, cu numar de Valcea. Atat eu, cat si soferul VW-ului am fost “incantati” sa afla ca in curbe se franeaza brusc, ca viteza nu se mentine constanta, ca se mai franzeaza si in rampa, ca nu trebuie sa te dai mai pe dreapta sa poti fi depasit, in cazul in care conduci ca un cacat. Adica… ce? Doar tu sa faci 2 ore pe Dealu’ Negru, pt ca esti incompetent? Nu. Sa faca si aia din spatele tau. Intr-un final am prins un moment in care puteam sa il depasesc. Cand am intrat in depasire, s-a dat spre mine. Orice, numai sa nu ma bag. Eh… teapa! Nu-s slaba de inger la volan. Am trecut usor pe contra-sens, am accelerat, am trecut in fata lui si i-am futut vreo doua frane bruste, sa vada si el cu e. S-a gandit sa imi bage faza lunga, dar oricum in 10 minute eram departe de el. Dupa alte 20 de minute am vazut in urma mea venind si VW Golf. Nu avusese linie punctata pana in punctul ala… si nici nu se facusera doua benzi. Deci, incalcase legea. Dar sincer…nu il pot condamna. Din pacate, risca mai mult, conducand regulamentar, dar in spatele dobitocului…

Ajung pe autostrada. Exceptand alt destept cu numar tot de Valcea, care a considerat ca poti trece de pe banda 1 pe banda 2 fara semnal, in timp ce eu eram f. aproape de el cu 180 la ora (viteza constanta, de altfel. Nu grabisem pasul cand il vazusem pe el), totul a fost ok. Am prins un Ford de Bucuresti care mergea cu 180 km/h si care parea familiarizat cu regulile de bun simt ale depasirilor si semnalizarilor. Am mers in spatele lui, ceea ce mi-a usurat considerabil munca. Ai zice ca pe autostrada nu se face blocaj de trafic. FALS! De la km 20 pana la intrarea in Bucuresti… s-a mers bara la bara. Pentru ca fusese un accident (in lant, fireste) serios. Si aici e mirarea mea: cat de idiot sa fii sa faci accident pe autostrada?! E linie dreapta. LINIE DREAPTA. Separata de contrasens printr-un parapet. Ce scuza poti sa ai?! “Am crezut ca pot sa fac depasirea, dar nu am vazut ca venea din spatele meu cu viteza mai mare.” – Asta intra in categoria “Amice… esti idiot!” Ai o oglinda retrovizoare si doua laterale. Foloseste-le! Sau mai e “Vorbeam la telefon.” – Din nou: Amice, esti idiot. Exista hands-free. Costa pana in 50 de RON. Daca nu esti capabil sa conduci cu o mana (si nu trebuie sa fii!), foloseste hands-free-ul. Daca nici asa nu e ok, pt ca nu poti avea atata atentie distributiva… NU VORBI LA TELEFON! Adica… de ce sa sufar EU pentru incompetenta ta?! De ce?! De ce sa sufere amaratul in care intri pentru ca esti tu IDIOT. Pentru ca, repet… exceptand cazul in care accidentul se produce din cauze tehnice (a bubuit cauciucul, motorul sau dracu’ stie ce), orice alta cauza a unui accident pe autostrada nu poate fi decat prostie. Pura prostie.

Acesta a fost weekend-ul meu. Si cu bune si cu nervi. Va doresc o zi de marti fara ceasuri rele.