BENETONE: More, more, more!

Una din melodiile mele preferate, de pe vremea liceului, când a început să mi se manifeste cel mai puternic personalitatea rebelă (care încă predomină, oricât încerc eu să o îmbrac în fundiÈ›e cuminÈ›i), este cea al cărei refren spune aÈ™a ”In the midnight hour she cried – ‘more, more, more’/ With a rebel yell she cried – ‘more, more, more’/In the midnight hour babe – ‘more, more, more’/ With a rebel yell – ‘more, more, more’/ More, more, more”. Probabil că aÈ›i recunoscut geniul lui Billy Idol È™i ritmul din ”Rebel Yell”. Dacă ar trebui să scriu o cronică a concertului de azi-noapte din The Bankers, pe cuvânt dacă ar fi nevoie să scriu mai mult de aceste versuri!

Nu, nu pentru că a fost una din melodiile din setlist. Nici măcar pentru că pe ea vocea oamenilor s-a auzit mai tare ca oricând. Nici pentru că a făcut parte dintr-un moment special, pregătit pentru cei prezenți la primul concert BENETONE din 2013. Ci pentru că pur și simplu așa a fost totul: MAI MULT. Mai mult ritm, mai mult rock, mai mult public, mai mult suflet.

Până ieri nu mi-am dat seama cât de încăpător poate să fie The Bankers… Până ieri aproape că începusem să uit cât de puternică poate fi comunitatea celor care iubesc rock-ul È™i muzica de calitate. Dacă ar trebui să fac un post pentru 9GAG pe tema asta, ar fi sigur din categoria ”Faith in humanity restored”.

Concertul BENETONE, structurat în 3 părți, a avut și două momente speciale, sau mai bine zis doi invitați speciali: Anda Dimitriu și Dragoș Crețu. Pe Anda am putut să o aplaudăm în timp ce îi spune lui Porro să ”hit the road”, cu una din cele mai bune voci feminine pe care le-am auzit live în ultima vreme.

Singura persoană pe care o cunosc să cânte ”Rebel Yell” în așa manieră încât să îmi placă mai mult decât originalul este Dragoș (solistul formației Monarchy). Dacă aș putea să îl pun pe repeat, aș face-o. All night long! (Da, asta e o bucată din referenul altei melodii din setlist-ul de aseară. Cine ghicește care?).

The Bankers, locul care îmi devine din ce în ce mai drag de la săptămână la săptămână, a fost vineri martorul celui mai fain concert la care am asistat eu în ultimele luni. Faptul că am fost PR-ul lui nu face decât să îmi umple inima È™i mai tare. Să joc un mic rol într-o explozie de energie, precum cea de azi-noapte, e cel mai frumos cadou pe care îl pot primi la finalul unei zile…

Când deja trecusem în sâmbătă, 26 ianuarie, și Mircea începea ultimul solo de chitară (”Thunderstruck” a încheiat noaptea, ce altă alegere ar fi fost mai potrivită?) ceea ce gândea la unison publicul era atât: ”More, more, more!”. Good job, guys!

*Mai multe fotografii aici.