Burgerii de la Ruby Tuesday

Nu știu cum mă nimeresc eu mereu să scriu despre burgeri, dar pare să nu mă deranjeze deloc. Și de ce m-ar deranja?! Când vine vorba de felul în care mănâncă americanii toată lumea o ia razna. Să nu o mai lungim! Acest articol face parte din seria locurilor cu burgeri în care merg cu Laura.

Am fost la Ruby Tuesday de pe Bulevardul Decebal și nu am avut cum să bem vin… Noi sărbătoream dar nu știam de politica no alchool pe care o practică. Am zis ”ok, asta e” și am luat limonadă de mango și o bere Bavaria fără alcool. Am comandat la aperitiv niște Cheddar Fries,  ca să nu ne plictisim cât timp mai așteptam o a treia persoană.  Cartofii prăjiți, înăbușiți cu mix cheese și presărați la alegere cu bacon, carne de vită sau carne de pui şi smântână au fost buni, deși simțeam că le-ar mai fi trebuit puțină brânză. Se servesc cu un Ranch Dressing reușit, pe care-l recomand din toată inima.  Am mai stat la povești ca fetele și iată ce am comandat:

Smokehouse Burger cu brânzǎ topitǎ, bacon, sos BBQ şi bucǎţele de ceapǎ pané

Ruby’s Classic Burger cu sos, roșie, castraveciori murați și salată

Burgerii vin repede, iar personalul este foarte amabil. Carnea gustoasă, cartofii foarte buni și, după cum se poate vedea, suficienți. Nu am fost întrebate dacă ne-ar plăcea ca burger-ul nostru să conțină o carne mai bine făcută sau una în sânge, însă când ne-a adus-o gătită mediu am fost mai mult decât mulțumite.  Eu am mers pe varianta clasică cu un Ruby’s Burger, preparatul special al restaurantului. Gustos, însă nu m-a dat pe spate. Ce m-a dat pe spate însă, a fost Smokehouse burger-ul Laurei. Arată într-un mare fel, nu puteți nega asta! A primit o recenzie pozitivă din partea degustătorului, deci toate bune.

Din discuții în discuții, la care ni s-a alăturat și cea de-a treia persoană, am ajuns să ne punem întrebări asupra unei idei destul de importante pentru prezentul, dar și pentru viitorul, burgerilor din toată lumea: de ce restaurantele care au un astfel de meniu și oferă burgeri, nu își fac propria chiflă? De acord, ar necesita un efort mult mai mare și poate ar ridica prețul unui astfel de preparat, însă nimic nu se compară cu o chiflă proaspăt coaptă după o rețetă proprie și prăjită în puțin unt înainte de asamblare. I’d pay for that! De menționat că aceasta este o observație generală, făcută după ce am mai vizitat câteva astfel de restaurante și am constat că acestea nu dau importanță unuia dintre elementele de bază ale burger-ului. Trecând însă peste asta, ajungem la sosuri. Exceptând sosul special din interiorul burger-ului care, de altfel, a fost aproape imperceptibil picant, cei de la Ruby Tuesday ne-au adus doar ketchup – the good ol’ ketchup. Da’ bine domnule, dacă eu aș vrea să mănânc picant? Sau poate puțină maioneză? Sau poate vreun sos special? E în regulă, Ruby Tuesday! E în regulă! Ați salvat la capitolul carne și chiflă nesfărâmicioasă. Și personal profi. Și aspectul prăjiturii Blondie pe care a comandat-o musafirul nostru și a mâncat-o pe nerăsuflate.

Toate ca toate, dar cu mâncarea americană nu te joci. Am avut parte de o experiența plăcută în acest loc care îmi place cum arată, iar cei de la Ruby Tuesday știu cum să te facă să te simți bine primit. Poate o să revenim după ce terminăm de “vizitat” toate locurile cu burgeri din oraș.