Unul din task-urile pe care eu mi le-am dat pentru 2013 a fost să citesc un număr minim de pagini pe lună, întru-cât ajunsesem să ignor complet acest aspect. Prima carte pe care am citit-o în 2013 s-a nimerit să fie “Floare întunecată”, scrisă de John Galsworthy. Am ales-o întâmplător… trebuia să mă văd cu o prietenă şi ea m-a anunţat că întârzie mai mult de o oră, eram lângă o librărie, am intrat… coperta mi-a atras atenţia, am luat-o şi am început să o citesc în cafenea, în timp ce îmi aşteptam prietena.

Romanul are o structură formată din 3 părţi: “Primăvara”, “Vara” şi “Toamna”. Mi-a plăcut ideea, mai ales că ea este o formă foarte plastică de a caracteriza printr-un singur cuvânt relaţia de iubire prezentată în acea parte. Pentru că despre asta e vorba în “Floare întunecată”: 3 poveşti de iubire pe care un bărbat, Mark Lennan, le trăieşte, în 3 etape diferite de maturitate.

John Galsworthy - Floarea Intunecata

Nu pot să spun că romanul m-a dat pe spate… Cu siguranță va gâdila simțurile oricărui iubitor de atmosferă victoriană și va satisface nevoia de romantism a oricărui idealist, dar cumva eu nu am putut să mă desprind pe tot parcursul acestei lecturi de sentimentul de… fals. Nu știu dacă e din cauza etapei din viață în care mă aflu sau nu, dar nu am putut empatiza în niciun moment cu trăirile personajului… în permanență m-a urmărit o idee de efemer și fals în ceea ce privește sentimentele de care încearcă să se convingă și să ne convingă.

Ideea principală cu care rămâi (și la care SUBSCRIU, e poate singura propoziție în care m-am regăsit în totalitate): ”În cele din urmă, orice hotărâre este mai bună decât Iadul nehotărârii însăși.”.

Nu aș vrea să rămân cu această idee despre Galsworthy (despre care mi-aduc aminte că mama îl ridica în slăvi când eram eu mică), așadar… ce altceva semnat de el mi-ați recomanda spre citire și care să fie mai… VIU decât ”Floare întunecată”?