Trebuia să vă prezint această carte încă de la finalul lui septembrie, când am citit-o. Însă turnura unor evenimente și multe peripeții, m-au ținut departe de aceasta cronică. Dar să nu plângem acum după laptele vărsat, cum ne-au învățat englezii, și să ne concentrăm pe carte.

Înainte să vă spun despre roman, vreau să vă împărtășesc faptul că am ajuns în posesia sa grației minunatei campanii a Editurii ALL, ”Carte călătoare”. Puteți citi aici mai multe despre aceasta super inițiativă (cu mâna pe inimă vă spun că o consider cea mai reușită campanie a unei edituri în anul 2012) și vă invit să stați aproape de Editura All pe pagina de Facebook.

Mi-a plăcut cartea? Cred că da. Știu, știu… v-ați aștepta la un răspuns mai elaborat din partea unei umaniste a cărei pasiune de când se știe este literatura. Dar… pe mine romanul m-a lăsat cu un mix de sentimente. Este foarte corect scris, ca structură narativă. Personajul principal are un șarm care plutește printre pagini, negreșit. Zugrăvește foarte bine atmosfera lumii corporatise și a ”secolului fast-forward” cum îmi place mie să îl numesc. Îți aduce zâmbete în colțul gurii în anumite momente, te face să ridici din sprânceană în fața unor expuneri cinice și atât de realiste.

Dar ce NU am simțit niciun moment în această carte a fost… pasiunea. Probabil că acesta e și scopul. Poate Walter Kim asta a și vrut să facă din Ryan: un om pe care corporația l-a golit de pasiune și trăire. Societatea de consum este prezentată de către Walter Kim într-un ambalaj de umor negru, pe care îl apreciez în fața descrierilor grotești. Fără să îmi doresc să fac o discriminare, cred că cei care lucrează în mari corporații vor empatiza mai bine cu lumea din ”Sus, în aer” și vor fi fascinați de ea într-un mod în care eu nu am putut fi.

Cred că cel mai interesant de urmărit sunt relațiile personale ale lui Ryan și modul în care diluarea gradată a valorilor sale morale, de către mediul Aerocosmosului și al Corporației, le duce spre un eșec sigur. Deși este mereu ”sus, în aer”, Ryan este, de fapt ”jos, în pământ”. Prima ironie a lui Kim începe încă din titlu…

În 2009 cartea a fost ecranizată, George Clooney primind rolul principal. Nu am văzut filmul, dar după ce am parcurs romanul sunt mai mult decât curioasă să văd cum a fost adaptat. Mie, personal, așa cum este, fară adăugarea unor artificii cinematografice, nu îmi pare genul de scenariu ușor de pus în imagini. Așadar, rămân datoare cu o cronică a filmului și cu o comparație roman vs. ecranizare. Intuiția mi-ar spune să pariez pe carte…

Voi ați citit romanul? Ce impresie v-a lăsat?