Cartea lunii: “Timpul Dezarticulat”
April 24th, 2012Am descoperit despre mine, relativ recent (ultimii 2-3 ani), ca sunt o iubitoare a S.F.-ului si a Fantasy-ului. Aceasta indragosteala a inceput sa isi faca prezenti “fluturasii” cand am avut de analizat in anul 1 de facultate o serie de adaptari, la cursul de scenaristica. Unul dintre studiile de caz era “Lord of The Rings”. Am vazut trilogia la foc automat. Si de atunci, cu pasi timizi, am inceput sa explorez mai atent acest domeniu. Cu S.F.-ul am inceput sa cochetez putin mai recent, dar va spun ca se anunta amor mare la orizont. Iar domnul Philip K. Dick va fi principalul vinovat!
Philip K. Dick a fost un scriitor si eseist american dedicat genului science fiction. A fost o personalitate controversata care s-a folosit de experientele sale extreme de viata pentru a da nastere unor personaje si situatii fascinante. Paranoia zugravita in lucrarile sale era cat se poate de reala in viata lui. Suferind de schzofrenie, Philip K. Dick si-a petrecut intreaga viata fiind convins ca teoria conspiratiei este o realitate indubitabila. El a murit la 54 de ani (in 1982) in urma unui accident cerebral vascular.
Am citit intr-un interviu pe care l-a dat unei publicatii parerea sa despre granita dintre S.F. si Fantasy. Mi-a placut foarte mult si mi s-a parut foarte pertinenta. Pe scurt, spunea asa: daca lumea pe care autorul o creeaza este ceva ce esti convins ca nu ar putea exista, in niciun context logic, atunci e fantasy. Daca lumea si personajele prezentate ar putea face parte dintr-un Univers viitor (sau trecut), intr-un anume context si in urma unei evolutii (sau involutii), atunci e S.F.! Este un concept interesant care relativizeaza granita dintre cele doua genuri, intr-o oarecare masura. Ma voi opri aici, inainte sa transform acest post intr-o prea lunga expunere. Despre autor o sa va mai spun doar ca este responsabil de a fi inspirat mai multe scenarii din cinematografie, printre care “The Adjustement Bureau”, “Total Recall”, “Next”, “Blade Runner” si “Minority Report”.
Am citit recent romanul “Timpul Dezarticulat” (“Time Out Of Joint”) si voiam sa vi-l recomand si voua, cu multa caldura.
A fost scris in 1959, anul in care aparent se petrece si actiunea din el. Spun “aparent”, pentru ca asa sunt mereu lumile create de Philip K. Dick. Ne aflam intr-un orasel mic, intr-o familie tipica acelor ani. Personajul principal, Ragle Gumm, isi castiga existenta participand la un concurs al ziarului local. Isi petrece aproape toata ziua incercad sa identifice unde anume se gaseste “omuletul verde” pe o harta de peste 1000 de patratele. Este castigator de aproape 3 ani, lumea neintelegand cum reuseste sa faca asta saptamana de saptamana. Ragle este insa zguduit de o serie de incidente bizare pe care incepe sa le experimenteze. El le pune pe seama unui dezechilibru emotional. Dar ce se intampla cand nu reuseste sa paraseasca orasul, oricat de mult ar incerca? Ce s-ar intampla daca Ragle Gumm “ar fi cel mai important om din lume, fara sa stie acest amanunt”?
“Timpul Dezarticulat” are aproape 300 de pagini care nu vei realiza cand zboara (as impinge metafora pana la a spune ca e o demonstratie in plan real a conceptului de timp din lumile lui Philip). Este un roman foarte vizual si usor de urmarit. Si, cel mai important, este un roman care te face sa gandesti, sa iti pui intrebari, sa cauti raspunsuri.
Voi ce romane de Philip K. Dick ati citit si v-au placut?
Pina acum nu am citit decit o culegere de povestiri a lui Dick, “Furnica electrica”, parca ti-am mai vorbit de ea. Foarte misto. Si cred ca vreo trei (cel putin) dintre povestiri au fost ecranizate – cea mai renumita fiind “Minority Report”. Cred ca o sa-ti placa, si o sa zboare paginile la fel de repede 🙂
“Omul din castelul inalt” – mi s-a parut stunning… Aiuritor! Imi plac la PKD jocurile de-a “what if”, e un maestru la asta. Aaa, si “Ubik” e un thriller extraordinar, nu l-am putut lasa din mana pana nu l-am terminat, absolut la propriu… toata noaptea :)!
Chiar, cum ti se par China Mieville, Asimov sau Oscar Scott Card?
@Anca: Spre rusinea mea, nu am citit nimic de Mieville. Imi recomanzi ceva anume? Asimov e un clasic al genului si isi merita notorietatea, il respect si ii recunosc talentul, dar trebuie sa iti marturisesc ca prefer stilul lui PKD sau pe cel al lui Orson S. Card. Chiar ma gandesc ca ar trebui sa recitesc “Jocul lui Ender”, ar fi interesant sa vad in ce fel mi-am schimbat perceptia in ultimii 5 ani. 🙂
China Mieville e work-in-progress si pentru mine… dar mi s-a parut foarte cool The City & the City, un “detective noir”/thriller si o metafora discreta a segregarii… Ce-mi place ca am descoperit un alt fan PKd 🙂 !!! Aaa, si trebuie sa incerci si Jasper Fforde, seria Thursday Next 🙂