Postul acesta incepe de la un paragraf pe care l-am scris ieri seara pe contul meu de Facebook: “Orice persoana care simte ca are dreptul sa imi tina morala despre cauzele in care sa cred, despre cum sa imi investesc eu timpul personal si banii pentru care muncesc inca de la 14 ani este invitat sa se stearga singur din lista mea. E ceva ce nu tolerez si care imi pare o incalcare grosolana a spatiului meu personal unde doar EU pot decide cum procedez. N-am nevoie de sfaturi in aceasta directie si nici de oameni care cred ca le pot da. Multumesc anticipat!”

In ultima vreme s-au gasit diversi oameni care sa imi ceara (subtil sau direct) explicatii despre de ce ma implic in campania aia si nu in aia, de ce nu ies in Piata Universitatii, de ce nu ma uit la filmul ala si nu alalalt, etc. As putea sa raspund simplu si sa nu imi bat capul: “Pentru ca asa vrea pula mea!” (e o figura de stil, evident. Stiu ca sunt femeie, dar cuvantul din 5 litere care incepe tot cu “p” nu are acelasi impact. Subliniez, ca sa nu ma trezesc ca sunt intrebata de ce am folosit termenul asta si nu pe celalalt) sau “de d-aia!”. Dar o sa fac un efort de a spera ca un om dintr-o mie va intelege ce voi scrie si ca atunci eforturile mele de timp si rabdare vor fi meritat.

Sa o luam pe rand:

1. “Revolutia” din strada:

Nu merg pentru ca nu prea stiu pentru ce se militeaza exact. Care e mesajul? Sa fie jos Basescu si PDL-ul? Pai eu oricum nu pe ei i-am votat, ca ma lamurisem dupa primul mandat. Sa cer JOS ceva ce oricum nu am ales si altii, majoritari, au ales pentru a DOUA oara? Culmea, tot ei fiind acum in strada. Pai, fratilor… eu v-am respectat decizia, am strans din cur sa nu intre morcovul prea tare si m-am descurcat cum am putut si am stiut. Voi va meritati soarta! De ce mortii ma-sii sa stau sa blochez centrul Bucurestiului, in fata TNB-ului (pe care apropos, acum ceva ani a stat un banner negru mare pe care scria simplu: TRAITI BINE? – atunci unde erati sa pricepeti?), unul din putinele locuri pentru care am un respect nemarginit si pe care nu concep sa il vad devastat de coji de seminte scuipate pe jos si de pietre scoase din bordura si aruncate pe unde se nimereste? Cand s-au taiat fondurile pentru cultura am iesit sa protestez. Cred ca am fost 30 de oameni, in total. La fel si la schimbarile legilor legate de Drepturile de Autor. Unde erati atunci? Am semnat numeroase scrisori deschise catre conducere legate de numeroase cauze pentru sanatate si cultura. Nu prea au fost luate in seama, ca orice manifest exprimat CIVILIZAT in aceasta tara. Imi pare rau, dar eu doar asa stiu sa ma manifest. Plus ca, pica aceasta conducere sa zicem. Vin alegeri anticipate. Ce o sa votati? Aceeasi clasa politica de pana acum, dar cu alte 3 litere. Sau pe Dan Diaconescu… Nimeni nu a votat initiativele tinerilor pana acum. Va plangeti ca vreti schimbare, dar invartiti aceeasi oameni pe scaunele de la Cotroceni.

2. Cauzele in care cred si pentru care militez:

Sunt doua: cultura si animalele (cea din urma cu niste amendamente). Sa mergem putin in spate, insa. In trecut, cand eram mai mica si mai naiva, m-am bagat in numeroase actiuni de voluntariat direct cu copii si animale. Am facut voluntariat la un centru cu copii abandonati si nascuti cu dizabilitati. Mai niciunul din cei de acolo nu trece de 15 ani. Este o perioada pe care vreau sa o uit. De ce? Pentru ca m-a mutilat sufleteste. Efortul meu nu era unul major, in aparenta. Fiecare voluntar isi alegea 1 sau 2 copii cu care petrecea saptamanal timp, ii aducea jucarii/dulciuri/fructe, ii citea povesti, il invata poezii, il scotea in parc, etc. Povesti le citeam tuturor, ca e ceva ce imi iesea bine. Dar weekend-urile mi le petreceam doar cu Maria. Una dintre cele mai talentate fetite pe care le-am cunoscut. Desi iti propui sa pastrezi o distanta, sunt unii oameni care nu reusesc. Eu sunt unul din acei oameni. Eu nu am putut sa accept ca acest copil a trebuit sa se duca si nu o sa accept niciodata. E o trauma peste care nu voi putea sa trec si despre care refuz deseori sa vorbesc. O prefer bine inchisa si departe de simtirea mea. Iar imaginile pe care le vezi intr-un astfel de centru, cu cat esti mai tanar si mai sensibil, cu atat te vor lovi mai tare. E o treaba pe care eu nu mai pot sa o fac. Asadar, am decis sa ma rezum la a face din cand in cand campanii de strangere de jucarii si sa ma ofer sa lucrez la diverse activitati artistice cu copii (piese mici de teatru, cantecele, desene, etc.). In ultimii 2 ani din ce in ce mai rar, ce e drept. Dar oricand voi avea ocazia (si voi simti inauntrul meu deschiderea necesara, pentru ca fara ea nu rezolvi nimic), voi face asta. Dar doar asta. Acolo, in mijlocul abandonului si granitei dintre viata si moarte a unor suflete nevinovate, EU nu mai rezist sa fiu. Am indreptat catre actiunile astea voluntari (e nevoie de oameni care sa poata), le ofer sfaturi si sprijin, dar este ceva ce EU nu pot face asa cum trebuie fara sa ma nenorocesc sufleteste. Imi pare rau, mi-ar placea sa am limite mai mari, dar nu am. Trebuie sa lucrez cu ce am. Si atata am eu. Si este mult mai mult decat nimic.

Animalele… le iubesc si precum copiii le cred fiinte nevinovate si care depind de noi. Cred ca ne lipsesc cu desavarsire legile de protectie a animalelor, cred ca majoritatea avem o mentalitate eronata in ceea ce priveste un animal si ce responsabilitati aduce decizia de a-ti lua unul. Voi milita incontinuu pentru castrarea lor, pentru pedepsirea celor care mutileaza si omoara fara mila (mai ales ca acei oameni sunt un pericol si pentru mine, ca om), a celor care le abandoneaza si care nu le castreaza, dar apoi arunca puii pe camp. Voi lua doar din strada (Altheea este o exceptie aparuta din motive personale, dar oricum bani nu am dat pe ea), voi tine in casa doar atatea cate cred eu ca pot fi crescute de catre mine in conditii bune (nu sunt de acord nici cu a avea 30 de animale si niciunul ok ingrijit) si atunci cand voi alege sa ma implic intr-un caz, o voi face pana la capat. Iau de pe strada in foster, doar daca stiu ca il pot tine o perioada nedeterminata, pana ii gasesc stapan. Donez bani, cand pot. Dar nu in cazuri pierdute. Imi pare rau, dar eu nu cred ca in situatia actuala (grava) este o decizie buna sa se stranga zeci de milioane pentru cazuri care au sanse minime de supravietuire sau care in urma operatiilor oricum animalului nu i-ar asigura o viata normala/decenta. Acei bani ar putea fi folositi pentru a se castra numeroase alte animale sanatoase, pentru a se plasa altele, etc. In fond, cu totii avem un scop comun: sa nu mai fie pe strada. Nu e bine pentru nimeni. Cred ca multe ONG-uri nu au rezultatele pe care ar trebui sa le aiba, pentru ca sunt reprezentate de oameni emotivi, care nu reusesc sa rationalizeze problema si sa aleaga o cale eficienta si care sa inteleaga ca nu toti pot fi salvati. Am facut si aici voluntariat direct timp de 2 ani si cazurile monstruoase de mutilare cu care am avut de-a face mi-au inchis, intr-un final, si acest drum. E drept ca a fost mai usor decat cu copii, dar e oribil oricum. Asadar, si in aceasta cauza mi-am pus o limita. Daca dau share la un anunt de adoptie este pentru ca acel animal este ori la mine, ori la o prietena, ori este un caz in care sunt direct implicata si pot detine un control. Nu doresc crize de isterie ca nu dau share la toate. Nu doresc crize de isterie (si nici macar comentarii calme in aparenta, dar care ascund malitiozitate printre randuri) despre de ce cazul ala si nu pe cel cu copilul cu cancer de piele, etc. Actionez conform crezurilor mele. Cui i se pare putin, e invitat sa faca mai mult. Asa se va simti cu adevarat bine, nu daca voi face eu mai mult. Implinirea vine cand faci TU, nu cand astepti sa SE faca. Si mai mereu de catre oricine, dar nu de catre tine.

Cultura… este singura cauza pentru care ma puteti contacta oricand, oricum. In masura timpului disponibil ma voi implica in orice actiune culturala. ORICE care poate aduce un plus de cultura ORICUI este ceva in care cred. Pentru ca lipsa culturii este cea care, cred eu, da poporului roman cel mai mult in cap. Din lipsa educatiei si a culturii exista, in marea lor parte, problemele legate de copii, de animale, de conducerea tarii. Pana cand nu o sa investim in educatie ceva mai mult, vom duce batalii cu morile de vant. Copiii nostri trebuie sa creasca insuflati de valori reale. Altfel, totul va fi pierdut. Este o concluzie la care am ajuns in ultimul an. A trebuit sa trec prin mai multe cauze si prin mai multe situatii, a fost nevoie sa mai cresc. Dar cred ca am ajuns unde trebuie si cred ca aici raman.

Asta este ceea ce cred EU. Si avand in vedere ca sunt un cetatean corect, contribuabil la bugetul de stat, care nu foloseste timpul si banii nimanui altcuiva in timpul liber, este dreptul meu sa ma implic in orice cauza cred EU de cuvinta. Este una din primele dati, dar sigur ULTIMA data cand explic motivatia actiunilor mele.

Rog pe toata lumea sa inteleaga ca suntem o tara libera si fiecare isi poate rezolva singur frustrarile. Esti frustrat ca nu sunt destule centre pentru copiii bolnavi? Implica-te! Cerceteaza proiectele pentru fonduri europene, afla concret situatia actuala, afiliaza-te asociatiilor care se ocupa cu asta si militeaza pentru deschiderea unui nou centru. Mergi intr-unul existent si petrece timp cu copiii de acolo, adu-le un zambet pe fata la finalul zilei. Asta va ajuta la rezolvarea situatiei. Nu te razbuna pe cei care, poate din mai multa energie si actiune concreta, isi fac mai vizibile cauzele lor. Este absurd… si extrem de imatur. Crezi ca intreband pe cineva “de ce faci campanie pentru pisici si nu pentru pensionari?” o sa ii ajuti pe pensionari? Crezi ca daca determini pe cineva sa se implice intr-o cauza unde sufletul sau NU e, asta va ajuta acea cauza? Daca simti nevoia sa tragi de maneca pe cineva, trage-i pe cei care habar nu au de nimic, informeaza-i pe ei, strange adepti pentru cauza ta. Nu ii trage pe cei care se implica in actiuni civice si umanitare, din simplul motiv ca nu sunt cele pe care le-ai alege tu. E de un prost gust incomensurabil. Lasati atitudinea cu sa SE faca. Nu aduce nimanui nimic bun. Si daca nu o puteti lasa la o parte, scutiti-ma pe mine de ea. Nu o mai tolerez. DELOC! E dreptul meu sa spun “jet, imi consumi inutil timpul”. Drept pe care mi-l exercit. Pentru ca in timp ce tu nu ai dreptul de a-mi spune mie cum sa imi investesc timpul si banii, eu am dreptul de a alege cum fac asta.