De când mă știu întrebarea mea preferată a fost ”de ce?”. Acest lucru poate fi extrem de constructiv pentru dezvoltarea personală și cu siguranță a servit performanței pe care am atins-o în anii de școală. Nu de alta, dar a învăța înțelegând DE CE (funcționează așa, se rezolvă așa, atrage consecințele acelea, dă reacția aia, etc.) e singurul fel prin care poți învăța cu adevărat.

Pe de altă parte, pasiunea pentru întrebarea ”de ce?” poate să se întoarcă să te muște de… limbă, să zicem. Mai ales dacă ești perfecționist. De ce? 🙂 Pentru că nu poți să îți răspunzi la toate ”de ce-urile” din viață. Și căutarea răspunsurilor te poate consuma uneori peste măsură.

Nu știu dacă am abandonat vreodată un ”de ce”. Sunt unele pentru care am găsit răspunsurile în câteva ore, altele pentru care am hoinărit câțiva ani. Totuși le-am găsit răspunsurile tuturor. Dar, Doamne, e unul singur pe care mi se pare că nu îl găsesc de niciun fel, deși aproape îi simt respirația pe față… e un DE CE care stă la câțiva milimetri de mine, dar care nu mă lasă să îi văd răspunsul. Și e poate singurul DE CE care ar trebui să aibă răspuns… le-aș da pe toate celelalte înapoi într-o clipită pentru rezolarea acestuia…

important

Caut acel DE CE… The One ”Why?”! The greatest ”Why?”… De când mă știu am simțit că exist ca să fac ceva. Ceva important. Ceva dincolo de orice chestie superficială și redundantă din rutina zilnică. Ceva dincolo de a avea grijă de un părinte, de a salva un animaluț, de a curăța o pădure, de a face un clip, de a regiza o piesă într-un local. Simt pregnant și pe repeat că există o misiune importantă pe care o am. Și mă simt stingheră fără să știu care… M-am născut pentru mult mai mult decât ceea ce fac, pentru limite mult mai mari decât cele pe care le-am atins momentan. Asta o știu sigur! Dar… nu găsesc misiunea asta. Găsesc fragmente din ea, bucăți care își pierd din strălucire după o vreme.

Am simțit că am făcut un pas spre acest ”DE CE?” în urmă cu câteva luni, când am vorbit despre alegerile pe care le faci cu inima… Dar nu e de ajuns. Piesele din puzzle încă nu se leagă. Și am mare nevoie să se lege! Trebuie să înțeleg ”DE CE?”. Pentru că altfel voi fi doar o tocilară la materia numită ”viață”. Și să fiu a naibii dacă am picat vreodata vreun examen!…