De când mă știu întrebarea mea preferată a fost ”de ce?”. Acest lucru poate fi extrem de constructiv pentru dezvoltarea personală și cu siguranță a servit performanței pe care am atins-o în anii de școală. Nu de alta, dar a învăța înțelegând DE CE (funcționează așa, se rezolvă așa, atrage consecințele acelea, dă reacția aia, etc.) e singurul fel prin care poți învăța cu adevărat.

Pe de altă parte, pasiunea pentru întrebarea ”de ce?” poate să se întoarcă să te muÈ™te de… limbă, să zicem. Mai ales dacă eÈ™ti perfecÈ›ionist. De ce? 🙂 Pentru că nu poÈ›i să îți răspunzi la toate ”de ce-urile” din viață. Și căutarea răspunsurilor te poate consuma uneori peste măsură.

Nu È™tiu dacă am abandonat vreodată un ”de ce”. Sunt unele pentru care am găsit răspunsurile în câteva ore, altele pentru care am hoinărit câțiva ani. TotuÈ™i le-am găsit răspunsurile tuturor. Dar, Doamne, e unul singur pe care mi se pare că nu îl găsesc de niciun fel, deÈ™i aproape îi simt respiraÈ›ia pe față… e un DE CE care stă la câțiva milimetri de mine, dar care nu mă lasă să îi văd răspunsul. Și e poate singurul DE CE care ar trebui să aibă răspuns… le-aÈ™ da pe toate celelalte înapoi într-o clipită pentru rezolarea acestuia…

important

Caut acel DE CE… The One ”Why?”! The greatest ”Why?”… De când mă È™tiu am simÈ›it că exist ca să fac ceva. Ceva important. Ceva dincolo de orice chestie superficială È™i redundantă din rutina zilnică. Ceva dincolo de a avea grijă de un părinte, de a salva un animaluÈ›, de a curăța o pădure, de a face un clip, de a regiza o piesă într-un local. Simt pregnant È™i pe repeat că există o misiune importantă pe care o am. Și mă simt stingheră fără să È™tiu care… M-am născut pentru mult mai mult decât ceea ce fac, pentru limite mult mai mari decât cele pe care le-am atins momentan. Asta o È™tiu sigur! Dar… nu găsesc misiunea asta. Găsesc fragmente din ea, bucăți care își pierd din strălucire după o vreme.

Am simÈ›it că am făcut un pas spre acest ”DE CE?” în urmă cu câteva luni, când am vorbit despre alegerile pe care le faci cu inima… Dar nu e de ajuns. Piesele din puzzle încă nu se leagă. Și am mare nevoie să se lege! Trebuie să înÈ›eleg ”DE CE?”. Pentru că altfel voi fi doar o tocilară la materia numită ”viață”. Și să fiu a naibii dacă am picat vreodata vreun examen!…