Am fost cam absenta, dar voi recupera zilele urmatoare, caci am cumulat muuuulte de povestit. Am reusit sa termin la apartament. (cu exceptia canapelei, dar am improvizat niste perne) Am stat de la ora 13.00 pana la 06.00 dimineata, fara sa fac nicio pauza. Si nu am fost singura. Mi-e groaza de cat imi lua daca eram singura. Dar sigur nu ma opream pana nu era gata.Pentru ca mi-am dorit foarte mult… foarte mult. Sunt teribil de obosita, abia imi mai simt spatele. Azi-noapte am impodobit si bradul… si am pus beculete la geamuri si am dormit acolo. Si a fost un sentiment super. Pacat ca am uitat aparatul foto si nu pot pune poze. Dar o voi face dupa “inaugurare”.

De Craciun auzim cuvantul MIRACOL foarte de des. Ziceam intr-un post de acum un an ca termenul de “miracol”, precum orice alt termen, e relativ. Caci traim intr-o lumea subiectiva in care relativizam sensurile, in functie de propriile noastre idealuri si vise. Daca pentru unii miracol e intoarcerea din morti, pentru altii miracol e sa aiba ce sa puna pe masa de sarbatori, intr-o perioada de criza. Anul trecut pentru mine miracol insemna sa am puterea unui nou inceput. Si am obtinut puterea. Un an intreg de efort si lupte cu mine. In care, in final, am castigat. Anul acesta am primit si “noul inceput”. Primii pasi spre viata pe care mi-o doresc de atatia ani.

Le multumesc tuturor oamenilor care au fost anul asta in viata mea si m-au ajutat sa ajung aici. Dar mai ales le multumesc celor mai dragi dintre cei mai dragi, care au fost acolo fara sa le-o cer: Sorin, Gabi, Cipi, Andra, Laura, Nona. Si le mai multumesc si altora (re)intrati in viata mea mai pe ultima suta de metri, dar care mi-s extrem de dragi: Andreea, Bianca, Jorj, Ana, Alina. Iar tie, dragul meu, iti multumesc in cel mai red mod posibil. Pentru azi, pentru ieri si pentru maine.

Sper sa gasiti sub brad miracolul vostru. Sper sa fie colorat si frumos impachetat. Craciun fericit!