Pe una din comunităţile pe care le manageriez se regăsesc in proporţie de 70% copii de gimnaziu şi liceu. I-am întrebat ieri ce mai citesc ei în vacanţa de vară. Răspunsurile au fost “revistele de la kaufland” (?!? Măcar reviste cu articole dacă erau…) sau “ce glumă bună”… Atât de grav e! Aceşti copii vor lua în 10 ani decizii pentru noi. Decizii care vor înclina probabil către cel care oferă un discount mai bun sau un pachet de 2+1 gratis.

Nu vreau să identific vinovaţi şi nici să fac pe lupul moralist… chiar nu vreau! Nu mă mândresc cu cât de mult am citit eu. Am citit mai puţin decât cred că ar fi trebuit să o fac. Mi-aduc însă aminte cu mare plăcere de verile copilăriei mele când citeam în curte, pe şezlong, la lumina unui bec chior, privind ocazional cerul înstelat şi muşcând dintr-o felie de pepene roşu. Mi-aduc aminte de o vacanţă de Paşte când, după ce am venit de la Biserică în Noaptea de Înviere şi toată lumea s-a culcat, eu am rămas în fotoliu să citesc “Cele două Diane” (Al. Dumas). Am văzut răsăritul… odată cu ultima filă a celui de-al doilea volum. Ce noapte frumoasă a fost!…

*sursa foto

Ştiu că nu e corect să compar generaţiile între ele, deoarece contextele sociale în care cresc copiii din ziua de azi sunt diferite de cele de acum 10 ani, 20 de ani, nu mai zic 30 de ani. Cu toate acestea abia o discuţie recentă cu Cel Rău m-a făcut să îmi dau seama DE CE sunt atât de deranjată de faptul că citim din ce în ce mai puţin, de ce mă uit uneori cu reproş la unii exponenţi ai generaţiilor viitoare… Mai mult, m-a făcut să îmi dau seama că ceea ce interpretam iniţial a fi iritare, era de fapt îngrijorare.

Nu, nu sunt îngrijorată de faptul că vom avea oameni cu mai puţină imaginaţie. Nu, nu sunt îngrijorată de faptul că mari poveşti vor rămâne prizoniere ale unor file pe care nimeni nu le va mai atinge. Nu, nu mi-e teamă că se vor prăfui valori şi idei. Îmi e teamă că vom fi conduşi de o generaţie uşor de manevrat. Fără lectură se pierde obişnuinţa de a analiza şi evalua idei, devenind astfel mai uşor de manipulat.

Chiar dacă mă voi supune unui sistem în care eu nu cred, dar pe care majoritatea l-a ales, vreau să ştiu că acea majoritate a ales în putinţă de cauză. Adică a putut evalua o serie de propuneri şi idei, a putut face o analiză a informaţiilor pe care le-a primit. În acord sau nu cu valorile mele, contează mai puţin.

Mi-ar plăcea să ajut în această problemă. Simt nevoia să fac ceva. Voi cum credeţi că am putea deschide copiilor, tinerilor, oamenilor în general, apetitul pentru citit? Ce e de făcut?