De ce este important să citim?
August 9th, 2012Pe una din comunităţile pe care le manageriez se regăsesc in proporÅ£ie de 70% copii de gimnaziu ÅŸi liceu. I-am întrebat ieri ce mai citesc ei în vacanÅ£a de vară. Răspunsurile au fost “revistele de la kaufland” (?!? Măcar reviste cu articole dacă erau…) sau “ce glumă bună”… Atât de grav e! AceÅŸti copii vor lua în 10 ani decizii pentru noi. Decizii care vor înclina probabil către cel care oferă un discount mai bun sau un pachet de 2+1 gratis.
Nu vreau să identific vinovaÅ£i ÅŸi nici să fac pe lupul moralist… chiar nu vreau! Nu mă mândresc cu cât de mult am citit eu. Am citit mai puÅ£in decât cred că ar fi trebuit să o fac. Mi-aduc însă aminte cu mare plăcere de verile copilăriei mele când citeam în curte, pe ÅŸezlong, la lumina unui bec chior, privind ocazional cerul înstelat ÅŸi muÅŸcând dintr-o felie de pepene roÅŸu. Mi-aduc aminte de o vacanţă de PaÅŸte când, după ce am venit de la Biserică în Noaptea de ÃŽnviere ÅŸi toată lumea s-a culcat, eu am rămas în fotoliu să citesc “Cele două Diane” (Al. Dumas). Am văzut răsăritul… odată cu ultima filă a celui de-al doilea volum. Ce noapte frumoasă a fost!…
Åžtiu că nu e corect să compar generaÅ£iile între ele, deoarece contextele sociale în care cresc copiii din ziua de azi sunt diferite de cele de acum 10 ani, 20 de ani, nu mai zic 30 de ani. Cu toate acestea abia o discuÅ£ie recentă cu Cel Rău m-a făcut să îmi dau seama DE CE sunt atât de deranjată de faptul că citim din ce în ce mai puÅ£in, de ce mă uit uneori cu reproÅŸ la unii exponenÅ£i ai generaÅ£iilor viitoare… Mai mult, m-a făcut să îmi dau seama că ceea ce interpretam iniÅ£ial a fi iritare, era de fapt îngrijorare.
Nu, nu sunt îngrijorată de faptul că vom avea oameni cu mai puţină imaginaţie. Nu, nu sunt îngrijorată de faptul că mari poveşti vor rămâne prizoniere ale unor file pe care nimeni nu le va mai atinge. Nu, nu mi-e teamă că se vor prăfui valori şi idei. Îmi e teamă că vom fi conduşi de o generaţie uşor de manevrat. Fără lectură se pierde obişnuinţa de a analiza şi evalua idei, devenind astfel mai uşor de manipulat.
Chiar dacă mă voi supune unui sistem în care eu nu cred, dar pe care majoritatea l-a ales, vreau să ştiu că acea majoritate a ales în putinţă de cauză. Adică a putut evalua o serie de propuneri şi idei, a putut face o analiză a informaţiilor pe care le-a primit. În acord sau nu cu valorile mele, contează mai puţin.
Mi-ar plăcea să ajut în această problemă. Simt nevoia să fac ceva. Voi cum credeţi că am putea deschide copiilor, tinerilor, oamenilor în general, apetitul pentru citit? Ce e de făcut?
Ca să citească copiii, trebuie mai întâi să citească părinţii. Ca să citească părinţii, trebuie să fi citit şi părinţii lor. Trebuie ca părinţii să aibă timp şi interes să îşi înveţe copiii să citească. Trebuie ca părinţii să aibă informaţie despre carte, despre lectură, despre citit. Şi ca să o aibă, trebuie ca cineva să le-o dea, cineva să o promoveze.
Ca să citească copiii, mai trebuie să citească şi profesorii. Şi să aibă şi interes să îşi înveţe elevii să citească.
Ca să citească copiii, trebuie ca ei să nu aibă iphone, internet non-stop şi televizor.
Este un cerc vicios, Laura. Dar cu paşi mici, mici, o să reuşim.
🙂 Da, e un cerc vicios.
Eu nu am putut niciodată să citesc cu plăcere pe kindle sau tabletă, dar cunosc oameni care o fac. ÃŽncurajez! Cum încurajez si audiobook-urile, deÅŸi eu nu sunt deloc fan. Nu văd un duÅŸman în tehnologie… contează cum o folosim.
* Nici eu, cu cititul electronic nu mă-mpac. Şi mă simt ca o mamaie, care nu se poate acomoda cu o tehnologie :d
Cred si eu ca este important daca citesc cei din anturajul tau. Uneori stau si ma intreb, daca pe parintii mei nu i-as fi vazut mereu cu cate o carte in mana, daca nu aveam niste profesoare de romana extraordinare, oare citeam la fel de mult?
Cred ca e greu sa convingi pe cineva sa iubeasca lectura. De cele mai multe ori, incercand sa-l indrepti spre carti, nu faci decat sa-l indepartezi de ele. Stiu multi tineri care n-au citit pana dupa 20 si ceva de ani, tocmai pentru ca-i bateau la cap parintii cu “pune mana pe o carte”.
Ca sa-i starnesti interesul unui om pentru carti, trebui sa-l faci curios, sa-i arati ce beneficii ar putea avea de pe urma cititului. Si nu, nici vorba sa o dai inainte cu acelea legate de cultura, vocabular etc. Mai degraba sa te axezi pe cele practice, pe felul in care o carte te invata sa te adaptezi, sa gandesti singur, sa-i intelegi mai bine pe cei din jurul tau, dar mai ales sa-ti descoperi adevaratul sine.
Cred ca primul pas pentru a-i ademeni pe ceilalti sa citeasca este entuziasmul tau fata de carti. De multe ori reusesc sa-i conving pe cei de langa mine sa citeasca o carte datorita pasiunii cu care vorbesc despre ea. Apoi, daca esti atent la nevoile celuilalt, il poti atrage spre lectura oferindu-i o carte care sa-i umple golurile sufletesti, o carte care-i sa-i ofere ceva ce ii lipseste, sa para special croita pentru el.
Sunt multi care refuza vehement sa puna mana pe o carte. Pe acestia de obicei ii bat la cap sa imi citeasca macar recenziile, sa aiba parte macar de-o portie condensata de lectura, sa aiba si ei habar cine-a fost Sylvia Plath, James Joyce sau Frank Herbert.
Trebuie sa ai in vedere mai ales oamenii care te iau drept model, care te admira si au incredere in parerile tale, acestia vor fi cel mai usor de convins sa citeasca, daca stii ce sa le recomanzi.
Pai cred ca in primul rand ar fi bine sa afle ca nu toate cartile sunt la fel de groaznice ca cele care le sunt recomandate la scoala. Eu am aflat tarziu asta, pe la sfarsitul liceului, datorita unei carti de Coelho :D, care mi-a deschis definitiv apetitul pentru citit. Asta a fost inceputul, apoi am descoperit ca sunt atatea carti interesante, ca nu as avea timp sa le citesc intr-o viata 🙂
Ar mai ajuta ca profesorii sa stie sa faca recomandari de carti in care copiii sa se regaseasca cumva, chiar si din literatura universala, mai actuale, nu sa se limiteze la cele prafuite din programa. Inteleg ca trebuie sa cunosti cateva coordonate ale literaturii romane, dar nu mi se pare ok sa reduci cititul la Ion, Morometii si Patul lui Procust (cahhhh).
@Andra 🙂 – Heeeeei, mie “Patul lui Procust” mi-a placut la nebunie! Altfel, ai dreptate. Cred ca este important sa ii facem sa inteleaga ca exista carti cu povesti pe gustul tuturor. Asa am incercat si eu ieri sa procedez. I-am rugat sa imi spuna ce le place, in general, pentru a le face recomandari. Au fost mai receptivi decat ma asteptam. O fetita mi-a testat intentiile spunand ca ea a citit seria “Twilight”. A ramas uimita sa afle ca si eu si sa incepem o discutie despre filme vs. carti. Probabil ca o pierdeam iremediabil daca ma apucam sa ii explic ce lipsite de valoare sunt acele carti. Dintr-una in alta, am convins-o sa citeasca si ceva de Dumas. 🙂
Vroiam sa scriu o intreaga poveste, dar a sintetizat Loredana mai bine. Eu am ajuns sa citesc ca m-au indemnat ai mei si mi-au si aratat cu ce sa incep, mi-au prezentat cartile intr-un mod foarte atractiv etc.
@Oana: incercand sa imi amintesc cred ca si eu am fost puternic influentata de mama. Ea citea foarte mult. Unoeri ma punea sa ii citesc din roman, cat timp ea facea treaba. Asa am ajuns eu, de exemplu, sa citesc tot romanul “O Viata” de Guy de Maupassant. Eram cam mica sa il inteleg, dar asa am inceput sa am o pasiune pentru literatura franceza. 🙂
Åži uite cum a venit răsărit o idee nouă de campanie. Sau, mai bine zis, de campanie nouă 🙂 Da, vă Å£iu la curent.
Asa sa faci! Si daca pot sa ajut, te rog sa imi spui! Vreau sa fac ceva… din toate motivele expuse mai sus. Si pentru toate acele carti care mie mi-au incantat copilaria. Sunt convinsa ca le datorez lor o mare parte din omul care sunt acum… 🙂
Eu cred ca asta tine de educatia din familie. Generatia parintilor mei citeau foarte mult pentru ca era singurul mod de a iesi din cotidian. Astazi, parintii tineri citesc Cancan si se uita la Happy Hour. E greu sa iti indemni copilul la citit dintr-o astfel de postura. Pe mine tata m-a luat de mana, mi-a aratat cele trei biblioteci pline de carti si mi-a zis: “Eu le-am citit pe toate! Poftim È™i citeÈ™te È™i tu!”
Daca parintii nu au citit, daca parintii cand erau mici nu LE-AU citit ,nu exista nici o sansa, parerea mea. 🙂 Din pacate parintii devin din ce in ce mai ocupati si lasa si asta deoparte…
Alor mei le placea sa citeasca si isi gaseau timp si sa IMI citeasca; evident, vazandu-i “bagati” pana in gat in carti m-a prins si pe mine curiozitatea si astfel am descoperit ca-mi place sa citesc si nu, nu reviste. 🙂
Pot spune ca si eu rezonez cu ideile articolului si cu o parte din comentarii. Din pacate, tinerii si adolescentii de azi chiar nu citesc mai nimic, desi la capitolul patalamale multi dintre ei stau destul de bine, fiind absolventi de facultati si chiar si mastere. Astazi, cam oricine poate face o facultate avand in vedere existenta prafarilor gen Spiru sau Cantemir. Dar problema si mai mare e ca aceasta mediocritate s-a extins si la facultatile de stat; multe facultati de stat, desi au o reclama buna atunci cand privesti din exterior, fiind considerate de traditie, odata intrat te confrunti cu toate mizeriile de pe lume, atat in ceea ce priveste sistemul de predare si profesori comunisti (fosile vii din epoca comunista), cat si dpdv administrativ. Chiar si eu m-am confruntat cu asa ceva, deoarece acum putin timp am absolvit o facultate de stat considerata “cu traditie” (nu dau nume ca sa nu fac reclama sau mai degraba antireclama) si pot spune ca am avut parte de multe mizerii in cei 4 ani de studii.
Invatamantul romanesc e la pamant si e nevoie ca specialistii din domeniul educatiei sa se implice si sa-l schimbe aproape complet (asta doar daca exista cu adevarat asemenea specialisti si nu doar niste ignoranti cu patalamale luate pe pile sau pe bani).
Pt ca tinerii sa citeasca, trebuie facute tot felul de campanii, trebuie facuta reclama lecturii, asa cum se face si diverselor produse, tinerii trebuie atrasi prin toate mijloacele posibile sa citeasca. Pt toate astea e nevoie de dascali bine instruiti si in acelasi timp bine platiti, asta pt ca unui om care are un salariu de mizerie nu ii poti cere performanta, atat in cazul invatamantului, cat si in alte domenii. Dar pana la urma nu stiu daca cei de la conducerea acestei tari intentioneaza sa remedieze acest lucru, deoarece ar fi contrar intereselor pe care le au: niste tineri ignoranti si fara coloana vertebrala sunt mult mai usor de manipulat decat oamenii culti si pot fi folositi oricand ca masa de manevra. Asa ca de ce sa investeasca politicienii in invatamant?
Dupa parerea mea, solutia la problema aceasta a tinerilor nu este una simpla, ci una destul de complexa, care necesita multa rabdare, deoarece lucrurile nu pot fi remediate peste noapte, ci intr-un timp relativ lung.
As mai adauga faptul ca astazi copiii si tinerii sunt manipulati din multe parti de tot felul de reclame, emisiuni tv in care se prezinta chestiuni pseudostiintifice, ziare de cocalari gen Click, Cancan sau Libertatea, reviste “fashion”, horoscop (si acesta tot pseudostiintific este), facebook, messenger etc. Dupa parerea mea, toate aceste lucruri au “priza” la tineri deoarece fac apel la sentimentele lor. Si se stie faptul ca un om incult, care nu are dezvoltata suficient gandirea critica si nici capacitatea de analiza si sinteza, va fi prada usoara pt toti manipulantii si reclamele din societate. E ok sa porti discutii cu un copil/tanar si sa vezi ce anume ii place, ce anume il pasioneaza pt a-i face recomandari in ceea ce priveste lectura, insa trebuie avut in vedere ca cel putin la inceput, preferintele sale sunt in general puternic influentate de emisiunile abjecte de la tv si de pe net.
Ceea ce pot sa recomand copiilor sunt cartile scriitorilor clasici: Jules Verne, Homer, Dumas (tatal si fiul), Jonathan Swift, R.L.Stevenson, Jack London, Mark Twain, apoi, odata cu inaintarea in varsta se pot aborda si autori mai “cu greutate” gen Dostoievski, Kafka, Goethe, Tolstoi, Hugo, Vergilius, Ovidius, Platon, Aristotel, Seneca s.a.m.d.
In niciun caz nu pot sa recomand romane gen “Twilight” sau “Jurnalele vampirilor” sau carti chipurile de “dezvoltare personala” (am vazut ca acestea din urma sunt chiar la moda, desi foarte multe dintre ele sunt pseudostiintifice, nu argumente valide si nu contin decat pareri si experiente personale, neavand la bibliografie nicio lucrare stiintifica sau teologica demna de luat in seama). Citirea cartilor clasice e cea mai buna metoda pt dezvoltarea personala a individului.
A nu se neglija citirea cartilor de stiinta (istorie, psihologie, filosofie, biologie etc), deci din categoria nonfictiune care ofera o buna imagine de ansamblu asupra lumii si societatii in care traim.
Din categoria psihologie pot recomanda tinerilor carti de limbajul trupului (body language); sunt foarte distractive, contin de regula multe ilustratii edificatoare si in acelasi timp contin si argumente stiintifice valide din domeniul psihologiei si biologiei, fiind si foarte practice pt viata cotidiana.
Din pacate copiii din zilele noastre sunt acaparati de internet, console de jocuri si televiziune, in timp ce cartile au devenit mai degraba un subiect tabu. O parte din vina cred ca apartine parintilor. Chiar daca stim cu totii ca timpul nu ne mai ajunge, banii nu sunt niciodata suficienti etc, parintii ar trebui sa incerce sa isi incurajeze copiii sa citeasca. Este suficient sa citesti o carte in prezenta unui copil pentru a-i starni curiozitatea, sau chiar sa citesti copilului in fiecare seara inainte de culcare. Fara un efort din partea parintilor, copiii se vor orienta spre alte activitati care sunt mai distractive si care necesita mai putina atentie.