M-am născut și am crescut în București. Părinții mei la fel. Bunicii au venit aici când încă nu aveau 20 de ani. Pentru mine Bucureștiul e singura casă pe care am cunoscut-o. Și în el mă simt ca acasă. Am copilărit aici. Am studiat aici. Am lucrat aici. M-am îndrăgostit pentru prima oară aici. Am bătut aleile parcurilor bucureștene lăsând pe ele vise, zâmbete, pași, lacrimi, povești.

Dacă plec departe de București… inevitabil după o săptămână îi simt lipsa. După două deja trebuie să mă întorc. Născându-mă și crescând aici, după cum spuneam și altă dată, e clar că sunt fată de oraș. Nu o spun cu mândrie, nici cu rușine. Este ceea ce este și atât. Eu nu am o legătură aparte cu natura, ci cu străduțele pietruite. Cu cât mai vechi, cu atât mai bine. Eu nu am o poveste de dragoste cu crestele munților, ci cu galeriile de artă și cinematografele. Eu nu am o idilă cu pâinea pe vatră și laptele proaspăt muls, ci cu specialitatea zilei de la Bistro-ul din Centrul Vechi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Iubesc Bucureștiul! Și mă doare nespus când îl văd judecat și catalogat nedrept ca fiind plin de urât și mitocani. Mă doare mai ales pentru că, să-mi fie cu iertare… dar majoritatea care duc aceste zvonuri mai departe nici măcar nu sunt bucureșteni. Nu s-au născut aici, nu au copilărit aici, nu au văzut de la 3 ani cum se plantează panseluțele în Cișmigiu în tablouri care mai de care, nu au intrat nici măcar o dată în locurile Bucureștiului care nu au în menu bere și muzică în difuzoare… Uneori iubesc orașul ăsta și mai tare de sărbători. Aproape că îmi place să le fac acasă și să plec cu altă ocazie… e mult mai sincer orașul în perioada aceea.

De ce iubesc Bucureștiul? Pentru că e plin de viață! Pentru că în orice zi a săptămânii, dacă vrei să te duci la un eveniment cultural, vei găsi unde. Pentru că are multe cinematografe. Pentru că poți găsi un restaurant bun deschis și la 3 AM. Pentru că aici e Rondul Scriitorilor. Pentru diversitatea culturală. Pentru că aici sunt numeroase Asociații și ONG-uri cu cauze care mai de care. Pentru că îți poți îmbogăți viața cu ateliere destinate oricăror pasiuni (pictură, actorie, dans, hand-made, croitorie, etc.). Pentru că oamenii sunt mai non-conformiști. Pentru că îmi pot face cumpărăturile și la 3 AM. Pentru că ador să văd în metrou studenții citind cărți ale căror titluri intră astfel și în viața mea. Pentru că are un puls nebun, care mă ține alertă și mă face să mă simt vie!… Nici nu cred că pot enumăra toate motivele, sunt multe. Multe. Da, cel mai important este că, în definitiv, pentru mine București înseamnă ACASĂ.

Voi, cei cu care împart acest oraș… de ce îl iubiți?