Tăcerea ultimelor două săptămâni a fost generată de un haos interior, de numeroase contradicÅ£ii raÅ£iune-pasiune pe care le-am avut de analizat ÅŸi integrat în viaÅ£a mea. A trebuit să iau alegeri. Spuneam acum ceva ani, prin 2008 parcă, despre cum noi ne exercităm dreptul la decizie în fiecare zi, în fiecare moment. Åži despre cum eu acord o mare atenÅ£ie acestora… pentru că sunt unele decizii pe care le iei ÅŸi nu le uiÅ£i niciodată.

Această perioadă a fost una a alegerilor, aÅŸadar. Am luat unele, am revenit asupra lor, am mai cântărit avantaje-dezavantaje ÅŸi tot aÅŸa. Părându-mi că nu se va sfârÅŸi niciodată… Ceea ce doream eu, ceea ce era firesc pentru mine… nu se pupa cu ceea ce era raÅ£ional, sigur. Alegerile mele nu mă mai influenÅ£ează doar pe mine (între noi fie vorba, niciodată nu m-au influenÅ£at doar pe mine. Cumva, mereu, până acum, a existat cineva care să depindă de mine ÅŸi, deci, de deciziile mele.). Cum procedezi atunci? Ce alegi ÅŸi cum în momentul în care inima ta nu se drăgăleÅŸte cu mintea ta? Cred că nu există un răspuns corect pentru asta.

Doar că după două săptămâni în care mi-am chinuit ÅŸi mintea ÅŸi inima, am luat o decizie. Am ales să risc. Am ales să îmi setez un nou standard. Mai sus. Mai plin de obstacole. Mai nesigur. Dar am ales. Åži din momentul în care mi-am asumat ce am ales… o pace interioară s-a aÅŸternut, un sentiment de bine, de optimism ÅŸi de împăcare mi-a însoÅ£it cafeaua de dimineaţă. ÃŽntr-un mod iraÅ£ional, Å£inânând cont de faptul că poate mai adecvat era să mă tem, să îmi fac probleme, să caut marje de siguranţă. Doar că eu, deÅŸi nu mi-e clar exact cum, ÅžTIU că totul va fi bine.

Poate că vi se pare că vorbesc în dodii ÅŸi promit că la momentul potrivit voi fi mai specifică legat de misterul tăcerii din aceste două săptămâni ÅŸi voi vorbi mai concret despre care decizii. Pentru moment rămâne atât: am avut de făcut niÅŸte alegeri, am ales cu inima. Wish me luck! 🙂