Vă povesteam în toamnă despre o alegere pe care am făcut-o… vă spuneam ca am emoții, că m-am consumat îndelung înainte să decid și că deși liniștea pe care mi-a adus-o alegerea făcută cu inima, rămâne în față un drum lung și nesigur.

Am fost destul de secretoasă atunci despre subiect și despre alegere în sine. Ea era legată de planul profesional. Simțeam că nu îmi găsesc locul în cultura organizațională și că, în același timp, nu mi-aș găsi locul în niciun fel de organizare clasică de pe piața muncii. Și mă bătea gândul să devin freelancer și să încep să lucrez pentru propria mea Agenție. Sună frumos, dar realitatea e că acest drum ar fi presupus mult efort și în același timp nu mi-ar fi garantat că îmi pot achita obligațiile financiare pe care le am (față de mine, față de o rudă apropiată, etc.). Am analizat îndelung… și după ce am primit un paravan de protecție pe zona aceasta, am luat decizia și mi-am depus preavizul.

La foarte scurtă vreme paravanul meu s-a retras… și a urmat o perioadă foarte nefastă și aridă căreia, privind în urmă, mă mir că i-am făcut față atât de bine. M-am depășit pe mine și sunt mândră de asta. Primul meu impuls a fost să îmi pun pe ”hold” aceste planuri și vise și să revin la salariul fix și sigur de la mijlocul lunii… dar nu am facut-o. Mi-am ascultat bătăile inimii și am zis ”fuck it”, ce o fi, o fi.

path of life

Alegerile pe care le faci cu inima sunt singurele care știu să îți indice calea spre împlinire și, în definitiv, spre succesul personal. Cred asta cu tărie acum, la doar o lună de când am început pe drumul meu. Am luat cea mai bună decizie și știu asta pentru că după doar o lună de când am trecut la implementarea ei dorm zilnic câte 5-6 ore maxim pentru că nu mai contenesc cu întâlnirile, planurile, strategiile. La multe proiecte și toate faine.

Da, poate uneori folosesc dimineața anticearcănul și apelez la un energizant, dar nu aș da pentru nimic în lume această oboseală și acest tumult pe confortul celor 8-10 ore fixe și, inevitabil, rutinizate. Nu aș schimba pentru nimic în lume oamenii noi, frumoși și interesanți pe care îi cunosc zilnic, pe confortul de a vedea aceleași fețe mereu. Nu sunt făcută să stau într-un singur loc… Nu sunt făcută pentru un ritm cuminte. Dau tot ce am mai bun doar când marea e agitata. După mai bine de 3 ani mă uit în oglindă și o recunosc pe cea în pielea căreia mă simțeam bine, pe cea care credea într-o singură afirmație: ”Azi ai lumea la picioare!”