Am pierdut multe obiceiuri de pe vremea copilariei. Desi pe atunci afirmam cu multa convingere ca gusturile mele in materie de mancare, carti si activitati nu se vor schimba, evident ca rand pe rand au luat noi forme. Pe cele modelate de experientele care m-au format in drumul spre maturitate. Cateva obiceiuri insa au ramas. Le identific, rar ce e drept, zambind si lasandu-ma inconjurata de o dulce nostalgie.

Ei bine, un astfel de obicei este ceea ce eu numesc “dieta cu mucenici”! De pe 8 martie seara, timp de 3-5 zile, mananc numai boluri cu mucenici (zeama – reteta munteneasca/dobrogeana), scortisoara si nuca.

Si anul acesta am respectat traditia. Spre bucuria mea, al meu partener de viata imi impartaseste aprecierea pentru micile 8-uri, asadar nu m-au intampinat priviri bizare in timp ce ma infruntam calica din reteta magica. Mai mult, el ii consuma fara nuca – deci, mai multa pentru mine!

De fiecare data cand 9 martie vine, ma gandesc imediat la bunica. Cand eram mica (la gradinitia si pana in clasa a 3-a), abia asteptam sa vin de la ore si sa o ajut sa faca 8-urile. Avea un singur aparat (verde!) si mi-l lasa mie, iar ea ii facea de mana. Doamne, cata rabdare! Anul trecut am incercat si eu sa ii fac in casa, dar am zis ca nu ma tin nervii si timpul si i-am cumparat.

Imi amintesc ca ii aranjam frumos, in randuri, pe tavi, urcandu-i in final sus, pe bufet, pentru a se usca mai repede. Iar dimineata de 9 martie ma trezea intr-un miros de esenta de rom, scortisoara si lamaie. Pentru mine acesta este mirosul primaverii. Acesta, alaturi de cel al zambilelor.

Anul acesta am trecut pe la bunica de 9 martie si mi-am luat un borcan gigant cu mucenicii la pachet. Desi nu mai era dimineata cand am ajuns eu, si mirosul se risipise deja, o senzatie de deja-vu m-a cuprins de cum mi-am dat paltonul jos. Si pentru un moment am vrut sa sar in bucatarie si sa scot aparatul verde din sertar… Nu am facut asta. Insa am stat cuminte si am mancat toate felurile care mi s-au pus in fata si am plecat cu plasa plina, de parca as fi fost o studenta din provincie si nu un adult de 25 de ani care isi poarta de grija singur de ceva ani. Evident, asa sunt vizitele la bunici pentru multi dintre noi. Indiferent de varsta sau loc.

Voiam doar sa va spun ca azi ma bucur de venirea primaverii (nu-mi pasa de prognozele meteo care anunta nu stiu ce zapezi!). Pentru mine primavara a venit! O data cu lalelele din vaza, vizita la bunica si dieta cu mucenci. Si precum natura infloreste si imbraca hainele pentru 2012, simt ca si viata mea imbraca noi planuri si directii. Acestea fiind spuse, ma duc sa imi incalzezc inca un bol de 8-uri. 🙂