Nu È™tiu despre alÈ›ii, dar mie mi-a plăcut la nebunie să fiu elevă/studentă. Nu, nu eram genul ăla care aminteÈ™te profesorului să verifice temele (ba chiar erau materii la care obiÈ™nuiam frecvent să îmi copiez tema în clasă – în caz că citesc acest blog, le mulÈ›umesc cu această ocazie Irinei È™i lui Matei pentru sursele de inspiraÈ›ie la chimie, respectiv fizică), iar gimnastica celor două degete în V nu o practicam prea des (deÈ™i obiÈ™nuiam să am răspunsul pregătit. Fie, un răspuns, cel puÈ›in.). Dar am adorat să fiu elevă/studentă. Nu pentru o materie anume. Desigur, aveam preferatele mele, dar îmi plăcea să aflu lucruri noi la toate. Era ideea de a învăța în sine.

Mi-e dor de școală! Dor tare. În facultate, în unele momente de sesiune mă gândeam că abia aștept să scap. Acum m-aș mai întoarce pentru o sesiune. Aș da orice să mai am aceleași ore la dispoziție să învăț. Am avut rezultate școlare pe măsură, dar dacă m-ar întreba acum cineva ce i-aș spune adolescentei care am fost, dacă aș putea să călătoresc prin timp și să port o discuție cu ea, acel ceva ar fi: ”Învață mai mult, citește mai mult!”. Mi se pare că nu am fost destul de riguroasă.

Azi mă simt anchilozată intelectual. Nu mi-e clar de ce. Mi se pare că eram mai ageră acum 4-8-10 ani. O fi de vină și vârsta, că tot spun studiile că începând cu 24 de ani funcțiile cognitive devin din ce în ce mai lente. Or fi de vină stresul, problemele ultimilor 2 ani, rutina zilnică. Nu știu ce e, dar în timp ce acum 10 ani devoram un roman de 600 de file într-o zi/noapte, acum am ”Fundația” pe noptieră de câteva săptămâni/luni.

learning quote

Am încercat să învăț franceză, singură, cu diverse resurse auxiliare (o cărÈ›ulie groasă de ”Învață limba franceză fără profesor” È™i Duolingo – super-site, apropos!). Cred că mi-ar fi reuÈ™it dacă aÈ™ fi fost constantă. După 2 săptămâni am abandonat vocabularul scris de mână È™i filele de gramatică.

Mă trezesc în fiecare zi cu un dor nebun de a învăța, dar până ajung să dau gata tot ce trebuie să fac în timpul zilei, dorul rămâne, dar cheful și energia dispar. Probabil că nu prioritizez cum trebuie, probabil că mai am încă de descoperit ce e cu mine pe aici. Cert este că aș da orice să mai am la dispoziție timpul pe care îl aveam la 16-21 de ani de a învăța. Poate dorul acesta nebun de a învăța vine și dintr-o dorință de viață și experiență pe care o trăiesc. Multe evenimente m-au pus pe gânduri în ultimul timp (unele dintre ele deloc roz) legat de ce fac, de rostul meu aici. Aceste gânduri mai au până să se așeze în ordine și catalizează multe emoții și doruri, printre care și cel legat de învățat.

Acum ceva vreme dădusem peste un citat, unul din marea masă care plutește prin rețelele sociale. Nu era la fel de îmbrăcat în metafore și dublu-înțelesuri precum cere trendul de citate motivaționale, dar mi-a rămas în minte: ”Once you stop learning, you start dying”. (”Atunci când te oprești din învățat, începi să mori.”) Atunci acest dor e semn bun, înseamnă că refuz să mor. La orice nivel.

ÃŽi mai e dor cuiva să fie elev? Poate înființăm un club È™i ne motivăm reciproc… 🙂