Sunt multe lucruri care creează dependență: cafeaua, alcoolul, tutunul, diversele narcotice, pornografia… ba chiar È™i selfie-urile! Dar sunt puÈ›ine dependenÈ›e constructive… Ok, ok. DependenÈ›a în sine nu are conotaÈ›ii pozitive È™i ca orice lucru în exces nu poate fi ceva bun… Dar parcă e mai ferice de dependenÈ›ii de cafea decât de cei de È›igări, nu? Ei bine dependentul de citit cred că e cel mai câștigat dintre toÈ›i dependenÈ›ii!

Dar sunt puțini autori care efectiv să îți creeze o dependență, nu? Eu una nu îmi întâlnisem nașul până acum. Asimov aproape că reușise, dar tot am lăsat ”Fundația” pe noptieră neatinsă ceva zile. Ei bine, Agatha Christie m-a intoxicat!

agatha christie

Totul a început cu mini-vacanÈ›a de PaÈ™te de la Târgul MureÈ™. Mi-am luat la mine doar o cărticică subÈ›ire pe care am terminat-o încă de pe drum – am omis că nu eu sunt È™oferul de serviciu È™i m-a lovit plictiseala pe drum. Care-i lung. Iar cartea era scurtă… s-a dus repede. Am puÈ›ine zile de vacanță È™i sunt printre singurele ocazii când mă pot delecta în voie cu romane, ca atare regretam nespus să nu pot face asta. Majoritatea magazinelor erau închise, dar am găsit un fel de Diverta de a lor (Alexandria sau ceva de genul acesta). Doar că ȘOC È™i GROAZÄ‚! După 40 de minute nu găsisem niciun SF sau Fantasy demn, iar literatura clasică era cam lipsă. Aveau toate romanele lui Coelho, dar… nu mersi!

Fix când mă pregăteam să ies, iritată È™i dezamăgită, al meu zice: ”Nici Agatha Christie nu-È›i place? Au un stand cu mai multe titluri…”. Hmmm… ”e pe lista mea de MUST READ”, îmi spun în sinea mea. Cumva, până acum, nu citisem niciuna din cărÈ›ile ei. Voiam neapărat să citesc ”Crima din Orient Express”, ca să mă pot uita la film. Nu o aveau… majoritatea titlurilor mi-erau necunoscute. M-am oprit asupra unuia care îmi suna mai familiar: ”Moarte pe Nil”. AÈ™a a început…

moarte pe nil

A doua zi plângeam cu lacrimi de crocodil (metaforice) că e totul închis È™i nu pot să mai iau o carte, că atât m-a dus pe mine mintea! Să îmi cumpăr doar una… pe care am citit-o pe nemâncate! (Serios! La toate mesele în familie pe la care ne-am perindat, eu am avut cartea după mine È™i mai furam câteva paragrafe printre 2-3 topicuri de discuÈ›ie.)

Cum m-am întors în BucureÈ™ti am intrat într-o librărie È™i mi-am luat ”Crima din Orient Express” È™i ”Cei 5 purceluÈ™i”, cărÈ›i care m-au însoÈ›it într-o vizită de Studiu în UK. CărÈ›i pe care le-am citit inclusiv aÈ™teptând în rând îmbarcarea È™i împingând trolerul cu piciorul, pentru că nah… mâinile È›ineau cartea. De aici încolo comenzile mele la Libris au început să fie mai regulate decât facturile la Internet. Mi-am propus să îmi cumpăr toate romanele ei, ceea ce ar putea fi o problemă È›inând cont că sunt 82 È™i nu cred că-s toate tipărite în România. (RAO aÈ›i început o treabă, terminaÈ›i-o! Că intru în sevraj…) Momentan am reuÈ™it să achiziÈ›ionez 42 È™i să citesc 12. Probabil că dacă nu ar trebui să lucrez ca nebuna, m-aÈ™ aliena pentru 2 săptămâni È™i aÈ™ termina tot raftul.

Mi-este destul de greu să vă descriu CE anume dă această dependență. Desigur, fiind romane poliÈ›iste există acea curiozitate clasică de ”Cine a făcut-o?”, însă e mai mult de atât. Investighezi o dată cu Poirot, te pierzi uÈ™or în dialogurile simple ale personajelor, te trezeÈ™ti frecvent interogându-i în mintea ta (exact cum o face celebrul Inspector)… uneori chiar te apropii de adevăr, dar mai niciodată nu reuÈ™eÈ™ti să ai toate piesele de puzzle. Atunci te ambiÈ›ionezi È™i îți spui că le vei avea la următorul caz! Și tot aÈ™a… Cel puÈ›in acesta este efectul pe care îl are asupra mea.

Acestea fiind spuse… vă las! Trebuie să aflu cine e criminalul Arlei din ”Răul sub soare”! AÈ™tept cu interes propriile voastre poveÈ™ti despre autori care dau dependență… Poate facem un grup de susÈ›inere sau ceva. 🙂