Stiti cum auzim cand suntem mici ca “Nu intelegi acum, esti prea mic/a! Dar o sa cresti si o sa vezi ca treaba nu sta asa, o sa te schimbi!”? Da, sigur ca stiti. Si presupun ca si voi ati spus ca si mine “Eu nu! Eu n-o sa ma schimb niciodata!”… Si nu doare ca ei au avut dreptate? Pentru ca, sa fim seriosi: ne schimbam! Sufletul ala inocent de copil care dureaza o eternitate… e un concept plin de bullshit. CACAT, mai pe romaneste! Te schimbi… nu spun ca doar in rau. Dar te schimbi… Naivitatea aia plina de gingasie dispare cu fiecare nedreptate din viata ta. Cu fiecare noapte plansa. Cu fiecare vis pe care cineva ti-l calca in picioare. Cu fiecare tradare. Cu fiecare palma. Cu fiecare esec…

Era o vreme cand eu stiam sa “rad cand imi vine sa plang”. Si credeam ca asa voi fi mereu. Iata ca ma vad incapabila sa mai fac asta… Iata ca ma vad nevoita sa le multumesc tuturor celor care de-a lungul acestor ani m-au adus in acel stadiu in care pun totul la indoiala. In care nu mai pot face diferenta intre cine merita si cine nu, pentru ca nu mai pot aplica prezumtia de nevinovatie. Nu, nu, nu! La mine se aplica prezumtia de vinovatie. Si le “multumesc” celor care m-au invatat sa fac asta, celor din cauza carora  sacrific oameni posibil nevinovati, doar pentru ca eu nu mai pot ajunge in stadiul de a crede orbeste in cineva… Pentru ca am crezut candva. Am crezut in dreptate, iubire, demnitate si absolut. Si n-am ramas decat cu Jack-ul integrat in Absolut! Am crezut cu ele cu o tarie pe care nu multi o au… Pentru ca asta stiu eu sa fac: chestii pe care altii nu le pot face. Pentru ca de asta am eu nevoie: sa fiu indispensabila. Si cum devii nepretuit? Fiind mai bun decat oricine si orice… Si e ataaaaaat de obositor sa lupti mereu sa intreci pe cineva. Dar totusi ma resemnam ca trebuie sa fac asta. Ba chiar imi placea…Pentru ca eram buna la asta! Plus ca sunt o fire competitiva si sunt mandra de treaba asta. Dar sa te resemnezi ca degeaba lupti atat…? Ca degeaba esti mai bun, ca tot ti-o iei? Aaaaa… Daca esti cuminte si devreme acasa… ti-o iei! Daca stai langa cineva ani de zile, la bine, la greu, la urat, la frumos, indiferent de cat de mult esti pretuit sau nu… ti-o iei! Daca ierti cand ti se greseste… ti-o iei! Daca nu ierti si esti o scorpie… te simti mai bine pe moment, dar da! Tot ti-o iei!

Asa ca da… m-am schimbat. Ce inseamna asta? Ca am gresit atunci cand am zis ca eu nu o sa ma schimb. Imi place mie sa gresesc? Nu! Pentru ca eu mai niciodata nu gresesc. Dar acum am gresit. Cum ma face pe mine sa fiu chestia asta? Frustrata! Asa ca… sunt cativa care candva… or sa si-o ia! Pentru ca v-am zis ce memorie buna am eu? Nu uit nimic… Astept doar sa uite ei. Pentru ca eu nu o sa uit cum am ajuns sa nu mai cred in “totdeauna”, “niciodata”, “corect”, “doar tu”, “nevinovat”, “siguranta”, “echilibru”, “adevar”. Eu nu o sa ii uit niciodata pe cei care stiu sa calce in picioare minuni!…


"Ei stiu sa schimbe copacul in trunchi
Ei vor sa auda cum ramuri se frang
Ei cred ca pot sa ma vada-n genunchi
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang!

Ei stiu sa rupa o aripa-n zbor
Ei vor sa imbrace in haine ce strang
Ei pot sa puna intrebari care dor
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang.

 Eu stiu ca maine e o zi
Eu stiu ca oricum ce va fi va fi
Eu stiu sa cred si raul sa-l alung
Eu rad cand imi vine sa plang.

Ei stiu sa calce-n picioare minuni
Ei vor sa spuna cuvinte ce frang
Ei pot sa schimbe duminica-n luni
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang.

Ei vor sa nu ma auda cantand
Ei stiu sa rada cand pumnii mi-i strang
Ei cred ca pot sa ma vada plangand Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang"
“Ei stiu sa schimbe copacul in trunchi
Ei vor sa auda cum ramuri se frang
Ei cred ca pot sa ma vada-n genunchi
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang.Ei stiu sa rupa o aripa-n zbor
Ei vor sa imbrace in haine ce strang
Ei pot sa puna intrebari care dor
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang.

Eu stiu ca maine e o zi
Eu stiu ca oricum ce va fi va fi
Eu stiu sa cred si raul sa-l alung
Eu rad cand imi vine sa plang.

Ei stiu sa calce-n picioare minuni
Ei vor sa spuna cuvinte ce frang
Ei pot sa schimbe duminica-n luni
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang.

Ei vor sa nu ma auda cantand
Ei stiu sa rada cand pumnii mi-i strang
Ei cred ca pot sa ma vada plangand
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang”