Eliberare
Saptamana care tocmai s-a incheiat am avut ultima filmare din facultate. Pentru mine a fost cool, pentru ca a fost ceva diferit de ce am facut pana acum si am reusit sa mai smulg cate ceva la capitolul experienta. Pana acum nu mai filmasem noaptea in locatie reala si nici cu animale sau copii. E ok ca am facut-o acum si pe asta si nu am mers pe reteta sigura pe care o aveam. Caci, evident, lucrurile nu au mers cum trebuie. Dar mai bine acum, decat dupa.
Ma simt libera… Ciudat de libera. Stiu ca mai am multe de facut pana la licenta, ca nu e totul cum vroiam eu sa fie, dar… ma simt libera. Drumul meu adevarat de acum incepe. Am atatea proiecte in cap carora vreau sa le dau drumul. Abia astept! Si toate or sa fie pentru mine. Sau pentru cei care au nevoie de ele. Dar voi mai vorbi si alta data despre asta. Sa ma intorc la experienta de saptamana trecuta.
Echipa tehnica a fost cam aceeasi: Florian la imagine, Andra la sunet, Mishu la sharf (si nu numai! Stim noi doi… :p), mai multi la asistenta sunet (cu ocazia aceasta va multumesc mult de tot Ali, Stefan si Ioan), Nicoleta pe langa Mishu (pe ei i-am numit “Strumfii de serviciu” – pentru ca sunt anul 2, sunt simpatici si foarte eficienti), Tudor suport moral si Makin’ Of Camera Guy, Ruxandra pe la productie si Gabi (in mod evident!) suport moral si asistenta de tot ce se putea (regie, make-up, shopping, etc.). Va multumesc tuturor si sper sa ne mai intalnim si prin alte proiecte.
Acest ultim film din facultate mi-a mai adus un castig: am cunoscut 3 oameni minunati, foarte profesionisti si foarte talentati: Victoria Bobu, Stefan Lupu si Alex Gatstramb. Daca balbele noastre din unele momente vor trece cu vedere, e datorita voua si a faptului ca pentru 4 zile ati fost, de fapt, Ana, Cristi si Dan. Multumesc!
Astept telefonul de la Kodak sa vad materialul. Si apoi Andrush poate incepe sa se joace de-a puzzle-ul. Si cum in ultima zi generatorul a picat si am pierdut timp gasind solutii alternative… materialul din ultima zi va fi o adevarata provocare. Ai cu ce sa te distrezi, scumpa! 🙂 (P.S.: Nu ma injura…)
Revenind la sentimentul de eliberare pe care il am… e super. Nu toate capetele de drum sunt triste, asadar. Ideea e sa ai grija ca la capatul unui drum sa inceapa o alee mai frumos pavata. Iar eu ma simt de parca dincolo de usa e un Bulevard intreg. Drumul meu preferat, de altfel…

Saptamana care tocmai s-a incheiat am avut ultima filmare din facultate. Pentru mine a fost cool, pentru ca a fost ceva diferit de ce am facut pana acum si am reusit sa mai smulg cate ceva la capitolul experienta. Pana acum nu mai filmasem noaptea in locatie reala si nici cu animale sau copii. E ok ca am facut-o acum si pe asta si nu am mers pe reteta sigura pe care o aveam. Caci, evident, lucrurile nu au mers cum trebuie. Dar mai bine acum, decat dupa.

Ma simt libera… Ciudat de libera. Stiu ca mai am multe de facut pana la licenta, ca nu e totul cum vroiam eu sa fie, dar… ma simt libera. Drumul meu adevarat de acum incepe. Am atatea proiecte in cap carora vreau sa le dau drumul. Abia astept! Si toate or sa fie pentru mine. Sau pentru cei care au nevoie de ele. Dar voi mai vorbi si alta data despre asta. Sa ma intorc la experienta de saptamana trecuta.


Echipa tehnica a fost cam aceeasi: Florian la imagine, Andra la sunet, Mishu la sharf (si nu numai! Stim noi doi… :p), mai multi la asistenta sunet (cu ocazia aceasta va multumesc mult de tot Ali, Stefan si Ioan), Nicoleta pe langa Mishu (pe ei i-am numit “Strumfii de serviciu” – pentru ca sunt anul 2, sunt simpatici si foarte eficienti), Tudor suport moral si Makin’ Of Camera Guy, Ruxandra pe la productie si Gabi (in mod evident!) suport moral si asistenta de tot ce se putea (regie, make-up, shopping, etc.). Va multumesc tuturor si sper sa ne mai intalnim si prin alte proiecte.

Acest ultim film din facultate mi-a mai adus un castig: am cunoscut 3 oameni minunati, foarte profesionisti si foarte talentati: Victoria Bobu, Stefan Lupu si Alex Gatstramb. Daca balbele noastre din unele momente vor trece cu vedere, e datorita voua si a faptului ca pentru 4 zile ati fost, de fapt, Ana, Cristi si Dan. Multumesc!

Astept telefonul de la Kodak sa vad materialul. Si apoi Andrush poate incepe sa se joace de-a puzzle-ul. Si cum in ultima zi generatorul a picat si am pierdut timp gasind solutii alternative… materialul din ultima zi va fi o adevarata provocare. Ai cu ce sa te distrezi, scumpa! 🙂 (P.S.: Nu ma injura…)

Revenind la sentimentul de eliberare pe care il am… e super. Nu toate capetele de drum sunt triste, asadar. Ideea e sa ai grija ca la capatul unui drum sa inceapa o alee mai frumos pavata. Iar eu ma simt de parca dincolo de usa e un Bulevard intreg. Drumul meu preferat, de altfel…

P.S.: Daca veti avea vreodata de filmat cu pui de pisica, testati-i inainte. Aparent unii sunt pui de ras salbatic. Si strica recuzita, tragi doar o dubla si mai modifici si finalul filmului. Totul in timp real! :p Multumim oricum si tie, Bizunica!