Am auzit exact aşa formulat aceast concept la Webstock 2012. Cristian Gog a repetat această propoziţie de nenumărate ori şi ea s-a prins de memoria mea bine-bine. După cum indicam mai devreme mă aflu într-o perioadă a deciziilor şi a schimbărilor. Motiv pentru care, după cum mi-e obiceiul (nu ştiu dacă bun sau rău) am analizat diverse perspective şi am împărţit multe fire în 4 apoi 8 apoi 16 şi tot aşa…

Cred că pentru a porni pe cărări nu foarte sigure ai nevoie de curaj. Pentru a avea curaj, îţi trebuie măcar o plasă subţire de siguranţă. Sau o doză considerabilă de nebunie. Nu mi-e clar în care caz mă încadrez eu. Ştiu doar că am decis că dacă îmi repet de suficiente ori “Fake it until you make it”, ar putea deveni adevărat. Cred că asta se întâmpla atunci când eram copil şi credeam (ajutată de naivitate, desigur) că pot să înfăptuiesc lucruşoare mult mai mari decât mine. Practic, deşi nu eram gata să le fac, mimam că sunt până ajungeam să fiu convinsă de asta şi apoi lucrurile se aranjau de la sine. Poate asta chiar e cheia succesului… doza de nebunie de care ai nevoie.

Şi totuşi… sunt lucruri pe care oricât de mult îţi doreşti să te prefaci că le controlezi, nu reuşeşti. De ce? Lipsă de răbdare, de încredere? Încredere în tine, în ceilalţi?… Sau oare ele fac parte prea mult din tine, într-atât de mult încât sunt definitorii? Dacă îţi doreşti ceva ce îţi dai seama că nu poţi obţine, ajunge să te minţi că nu ţi-l doreşti? Dacă te prefaci suficient de mult că nu îţi mai doreşti ceva, oare ajungi să crezi asta cu adevărat? Eu sper că da…