Figaro este bolnavior… Si mi se rupe sufletu’. Nici macar nu sunt obisnuita sa il vad pe el bolnavior… Mereu a fost sanatos tun. In cazul Aidei ma resemnasem cu ideea ca e o sensibila si ca o sa o vad de doua ori pe an ba cu o alergie, ba cu o cistita, ba cu o raceala. Dar el mereu a fost un izvor de energie. Il vazusem eu de doua zile ca doarme mult si e inactiv, dar m-am gandit ca poate a fost doar consumat de stressul mutarilor dintr-un loc in altul.

A facut un abces destul de serios la buza inferioara. Si il doare tot timpul si trebuie sa faca injectii. Si eu stau la mama naibii de orice clinica veterinara, dar mai ales de cea la care lucreaza doctora lor. Si stau prost cu timpul… si il car 40 de minute prin masina, in timp ce merg pe liniile de tramvai si depasesc pe toata lumea, ca sa ajung mai repede. Uneori simt ca meritau mai mult… un stapan cu mai mult timp pentru ei, cu mai multi bani pentru nevoile lor. Nu pot sa nu ma simt vinovata pentru faptul ca el nu are vaccinul facut. Asta a contribuit sigur la vulnerabilitatea sistemului imunitar. Imi vine sa intru in pamant de fiecare data cand il vad cum incearca sa se spele, desi il doare. Stiu ca e doar o pisica… dar pentru mine e copilul meu, pe care il cresc de cand era cat palma mea.

fig1 fig2

Nu am scris niciodata despre ei. O sa incep azi cu Figaro, sau, dupa numele de alint: Figarel, Figarete, Figarutza, Ciucuras, Micutzul Hitlerist (anti-fascist insa), Imperialitate si alte cateva care nu imi bantuie acum gandurile. Figaro are polipi… de cand a fost el racit cand era mic-mic, inainte sa fiu eu stapana lui. Si cand doarme, uneori, il poti auzi cum fornaie usor. E regula clara ca se ineaca daca il pup in bot. Desigur, faptul ca e foarte rasfatat contribuie la sictirul pe care il afiseaza fata de aceasta activitate. Figaro e plin de energie. Spre nemultumirea Aidei care doarme 22 de ore pe zi… Sau incearca sa doarma. Depinde de cat de binevoitor e Figaro.

Figaro e alb cu negru care, intamplator sau nu, e combinatia mea vestimentara favorita. (Nu, nu ma gandesc sa il fac manusi, desi asa ii ziceam cand era mic si era rau, ca sa il sperii.) Are nasul negru. Dar nu patat! Nu-nu! E un contur perfect. Are toate pernutele negre, mai putin una de la piciorusul drept din spate, care e roz. Are ochisorii verzui si o fatuca foarte expresiva. Atat de expresiva incat uneori il imit, spunand ce exprima prin atitudinea si fata lui, cele mai celebre expresii (pentru cunoscatori) ramamand: “Muritorilor… venerati-ma”, “Fascistilor! Nu ma lasati sa fac nimic!”, “Incompetentilor! O sa sun la protectia sociala! ASa aveti voi grija de mine, o zeitate?! Protectia sociala!”, “Sor’meo, esti proasta! Fugi!”

fig3 fig4

Figaro e mereu la usa cand vin acasa. Chiar daca e abia trezit din somn, cu ochii intredeschisi si mergand pe 3 carari. Figaro nu e intarcat. Cand era micut imi sugea toate bluzele de pijama. Dupa ce a aparut Aida in casa, s-a lasat de acest obicei. Pentru ca e un orgolios si mandru. Cum sa il vada o alta pisica, o fata, facand asta? El baiat mare… Totusi, in unele momente, foarte rare, cand e doar cu mine, incepe sa imi toarca si prinde usor gulerul de la bluza de pijama. E dovada lui suprema de afectiune. Figaro e un mic santajist, in ceea ce ma priveste. Daca ii ard o palma, fie si foarte usor, incepe sa miorlaie plin de jale si sa i se umezeasca ochii. Pana ma duc sa il pup.

Figaro e un mancau si jumatate. Ii place foarte mult iaurtul. Si carnea, desigur. Totusi, slabiciunea lui raman ciupercile. Candva, cand faceam pizza, am lasat ciupercile in castron, pe masa nesupravegheata. A mancat pana a vomitat… Apoi vroia sa o ia de la capat. Pestele ii place doar daca nu are oase.

Figaro are o personalitate foarte puternica. Nu se aseaza unde vrei tu, cand vrei tu. Are tabieturile lui zilnice, pe care nu i le poti schimba. Are pretentia sa fie mereu curat in litiera. Daca devii neglijent o sa faca atat de mult zgomot incat oricum nu vei mai putea face altceva. Figaro adora sa se catere pe cele mai inalte puncte din casa. Intr-o casa noua primul lucru pe care il face e sa isi dea seama cum poate ajunge pe sifonier sau pe frigider. Daca nu poate ajunge, devine foarte frustrat. Uneori il mai ajutam noi sa ajunga unde vrea… Figaro are un talent nemaivazut in a nu darama nimic de pe o masa/un birou, oricata dezordine ar fi acolo si oricat de multe obiecte ar fi asezate.

fig5 fig6

Figaro, cand sunt plecata in vacanta si el e la bunica, doarme pe singura bluza pe care o mai am la meme. Iar cand vin sa il iau e cel mai fericit animalut: se gudura de mine si se aseaza in fata usii de la intrare, gata de plecare. Figaro e obisnuit sa mearga in masina, fara cusca. Priveste pe geam, superior, la ceilalti participanti la trafic, care se hlizesc catre el, din masini.

Figaro doarme in fiecare noapte cu mine in pat. Pe picioarele mele. Cand era mic-mic il invatasem sa adoarma doar daca ii tineam o labuta in mana. Acum m-a invatat el pe mine sa adorm doar daca are capul, coada sau labutele pe piciorul meu. Figaro simte cand sunt trista si vine la mine, se aseaza in bratele mele si se uita in ochii mei torcand usor. Daca plang, imi da cu boticul pe ochisori si ma gadila cu mustatile pana incep sa rad. Sunt singura persoana pe care nu a hahait-o niciodata si pe care o musca cu grija, cand se joaca.

Figaro e puiul meu curajos, care, contrar firii pisicilor, s-a invatat sa nu depinda de casa in care sta. Doar de mine. El se simte acasa unde sunt eu. Indiferent de loc. A stat (cu tot cu locurile in care l-am lasat cand eram plecata in vacanta si cu tot cu vizitele de sarbatori) in 9 apartamente si nu a fost niciodata speriat.

Figaro seamana cu mine…