Uneori noaptea tarziu, cand casa e cufundata in liniste, cand pot sa ascult respiratul fiintelor vii din jurul meu si sa urmaresc palapitul flacarii lumanarii pe care am aprins-o ca sa nu adorm in intuneric… incep si ma gandesc. Si gandurile vin mereu val-vartej in capul meu, ca un fel de tornada in urma careia trebuie sa ma reconstruiesc… si totul pana dimineata cand e o noua zi si trebuie sa fiu “pe baricade”. Si ma gandesc ca…

…nu poti influenta viitorul. Doar prezentul.
…nu poti influenta complet nici prezentul. Doar daca depinde numai de tine.
…nu poate sa depinda numai de tine. Doar daca ai ales sa traiesti singur.
…nu poti alege sa traiesti singur. Doar daca te-ai resemnat.
…nu te poti resemna. Doar daca ai renuntat sa lupti.
…nu poti sa renunti sa lupti. Doar daca nu iti mai pasa.


…nu poate sa nu iti mai pese. Doar daca incepi sa nu mai fi uman.
…nu poti sa incetezi sa fii uman. Doar daca uneori decizi ca doare prea tare sa fii.
…nu poti sa ignori durerea. Doar daca o ascunzi “sub pres”.
…nu poti sa o ascunzi la nesfarsit. Doar daca esti pregatit sa iasa cand ti-e lumea mai draga… si atunci nu vei mai putea influenta prezentul si, deci, nici viitorul. Si o iau de la capat.

Lumanarea s-a consumat, se stinge. Si adorm in intuneric. Pana dimineata…

*Sursa foto.