Duminica am iesit putin din Bucuresti, la un picnic. Da, picnic! Nu gratar. Nu o sa va dezvalui prea multe despre locul unde am fost, dintr-un egoism personal. E unul destul de retras, de pitoresc si momentan nedescoperit de multa lume. Asadar, momentan e un loc curat si linistit. As prefera sa mentin cat mai mult acest status.

Ieri mi-am dar seama ca “I’m more of a picnic girl”. Niciodata nu m-am omorat dupa ideea de a iesi la padure, la gratar. Si mi-am imaginat ca motivul cel mai probabil este din cauza ca nu am o profunda comuniune nativa cu natura. Desi mi-am dorit ca de la balcon sa vad cat mai mult verde, acesta fiind un criteriu important pentru mine cand mi-am ales apartamentul. Dar nu acesta era motivul.

Pentru a merge la gratar, trebuie clar sa ma imbrac sport. Nu poti face asta (nu comod, cel putin) in fustita cu flori si sandalute. Apoi, la intoarcere, trebuie sa duc o intreaga batalie de indepartare a mirosului de fum, de mici si carne, din par, de pe haine, de pe patura, etc. Apoi, mai e si operatiunea mult mai ampla de a strange in urma unui gratar si de a face instrumentul care a jucat rolul principal in ecuatie sa straluceasca. Nu imi place sa ma imbrac sport, nu suport mirosul de mancare in par si detest sa curat grasimea de pe gratar. Toate acestea duc experienta gratarului pe minus, in cazul meu. Da, copacii sunt frumosi, vantul adie in mod imbietor si mancarea este putin mai savuroasa. Dar… nu mersi!

Un picnic insa… am descoperit ca este exact ce imi trebuie! Poti pregati de acasa sandwichuri si prajiturele de tot felul (sau daca esti lenes, cum am fost noi ieri, le poti lua de la OMV), poti pleca de acasa in rochie (pentru ca tot ce va trebui sa pregatesti va fi sa intinzi o patura si sa scoti mancarea din cos), parul tau va mirosi a flori la finalul zilei si operatiunea de strangere dureaza 5 minute. Ca sa nu mai vorbesc ca nu trebuie sa cari jumatate de portbagaj dupa tine (la un gratar se adauga si carbunii, sticle in plus de apa, ustentsile pentru gatit, etc.).

Iar ca picnicul se fie cu adevarat reusit, va sugerez sa il asezonati cu niste “ingrediente” pe care le-am folosit si noi ieri: companie de calitate si jocuri faine (gen Dixit, Rentz, Resistance, etc.).

Nu vreau sa intelegeti ca incerc sa critic in vreun fel iubitorii de gratar. E o chestie de gust, in fond si la urma urmei. Doar ca ieri am ajuns la concluzia ca asta e o activitate solicita o atitudine mai degraba masculina. Sau mai sportiva. Si mie nu mi se potriveste. Ori modalitatea in care iti petreci timpul liber ar trebui sa te reprezinte, sa fie ceva ce te face sa te simti in largul tau, relaxat. Timpul liber pe care il avem la dispozitie e prea putin pentru a-l petrece altfel decat facand lucruri care ne plac. In mod sincer, nu fortat.

Ma intreb, cum de mi-a luat atat de mult sa descopar picnicul? Serios, mi-e rusine de mine! Atatea ore petrecute jucand Sims in ultimii 7 ani si nu am invatat nimic? :p Voi din care tabara sunteti? 🙂