I’m a picnic girl!
May 14th, 2012Duminica am iesit putin din Bucuresti, la un picnic. Da, picnic! Nu gratar. Nu o sa va dezvalui prea multe despre locul unde am fost, dintr-un egoism personal. E unul destul de retras, de pitoresc si momentan nedescoperit de multa lume. Asadar, momentan e un loc curat si linistit. As prefera sa mentin cat mai mult acest status.
Ieri mi-am dar seama ca “I’m more of a picnic girl”. Niciodata nu m-am omorat dupa ideea de a iesi la padure, la gratar. Si mi-am imaginat ca motivul cel mai probabil este din cauza ca nu am o profunda comuniune nativa cu natura. Desi mi-am dorit ca de la balcon sa vad cat mai mult verde, acesta fiind un criteriu important pentru mine cand mi-am ales apartamentul. Dar nu acesta era motivul.
Pentru a merge la gratar, trebuie clar sa ma imbrac sport. Nu poti face asta (nu comod, cel putin) in fustita cu flori si sandalute. Apoi, la intoarcere, trebuie sa duc o intreaga batalie de indepartare a mirosului de fum, de mici si carne, din par, de pe haine, de pe patura, etc. Apoi, mai e si operatiunea mult mai ampla de a strange in urma unui gratar si de a face instrumentul care a jucat rolul principal in ecuatie sa straluceasca. Nu imi place sa ma imbrac sport, nu suport mirosul de mancare in par si detest sa curat grasimea de pe gratar. Toate acestea duc experienta gratarului pe minus, in cazul meu. Da, copacii sunt frumosi, vantul adie in mod imbietor si mancarea este putin mai savuroasa. Dar… nu mersi!
Un picnic insa… am descoperit ca este exact ce imi trebuie! Poti pregati de acasa sandwichuri si prajiturele de tot felul (sau daca esti lenes, cum am fost noi ieri, le poti lua de la OMV), poti pleca de acasa in rochie (pentru ca tot ce va trebui sa pregatesti va fi sa intinzi o patura si sa scoti mancarea din cos), parul tau va mirosi a flori la finalul zilei si operatiunea de strangere dureaza 5 minute. Ca sa nu mai vorbesc ca nu trebuie sa cari jumatate de portbagaj dupa tine (la un gratar se adauga si carbunii, sticle in plus de apa, ustentsile pentru gatit, etc.).
Iar ca picnicul se fie cu adevarat reusit, va sugerez sa il asezonati cu niste “ingrediente” pe care le-am folosit si noi ieri: companie de calitate si jocuri faine (gen Dixit, Rentz, Resistance, etc.).
Nu vreau sa intelegeti ca incerc sa critic in vreun fel iubitorii de gratar. E o chestie de gust, in fond si la urma urmei. Doar ca ieri am ajuns la concluzia ca asta e o activitate solicita o atitudine mai degraba masculina. Sau mai sportiva. Si mie nu mi se potriveste. Ori modalitatea in care iti petreci timpul liber ar trebui sa te reprezinte, sa fie ceva ce te face sa te simti in largul tau, relaxat. Timpul liber pe care il avem la dispozitie e prea putin pentru a-l petrece altfel decat facand lucruri care ne plac. In mod sincer, nu fortat.
Ma intreb, cum de mi-a luat atat de mult sa descopar picnicul? Serios, mi-e rusine de mine! Atatea ore petrecute jucand Sims in ultimii 7 ani si nu am invatat nimic? :p Voi din care tabara sunteti? 🙂
În ce privește subiectul ăsta, nu pot să fiu la fel de diplomat ca și tine.
Urăsc din ficaÈ›i ieÈ™itul la grătar. Ultima oară am fost la grătar în urmă cu 18-19 ani – când eram a 10-a sau a 11-a, nu-mi amintesc exact.
Detest sincer și profund tot ce ține de ieșitul la grătar. Acela clasic. Pentru că dacă există posibilitatea să mă spăl când vreau, să fie umbră, să nu fie altcineva pe o rază de măcar 1km. în afara grupului din care fac parte, atunci poate deveni acceptabil.
ÃŽn schimb nu suport: maÈ™ini multe pe metru pătrat, copii gălăgioÈ™i, muzică proastă dată la maxim în zeci de maÈ™ini, fotbal+badminton+volley în câmpul meu vizual È™i cam tot ce È›ine de grătarul ‘clasic’ Românesc.
Și chiar dacă ar fi să mă izolez undeva, tot aș avea nevoie de enspe mii de condiții că să pot fi lipsit de orice stânjeneală pe parcursul zilei respective.
Uite ce fel de ‘grătar’ nu suport:
Eu am pornit oricum de la premisa ca fac o comparatie intre consumatorii de gratar dotati cu bun simt, deci care nu baga muzica la maxim pe casetofonul din masina, care isi tin in frau nivelul de decibeli in propriile discutii si care strang in urma lor, respectand natura. Doar ca, chiar daca mi-ai da un colt de natura destul de izolat si linistit si in care toata lumea respecta regulile de bun simt ale unei astfel de iesiri, tot as prefera un picnic.
Să înțeleg că singurul impediment ar fi fumul emanat de carnea care sfârâie pe grătar?
Te întreb asta pentru că din punctul meu de vedere, dacă e să te referi la un cadru izolat, “departe de lumea dezlănÈ›uită”, cu sau fără Thomas Hardy, singura diferență între picnic È™i grătar asta ar fi. Fumul sau lipsă lui. Caz în care eu nu aÈ™ spune nu grătarului, dacă ar fi o chestie amenajată în aÈ™a fel încât să nu se afume nimeni, adică un grătar care să fie deja amplasat în zona respectivă, prevăzut cu horn, picioare înalte etc.; fără să fiu nevoit să-l aduc eu de acasă.
Ador picnicul, dar prefer să-i ofer întotdeauna o conotaÈ›ie romantică. Tocmai din cauza asta prefer să-l È›in doar pentru ocazii speciale. Dacă ar fi să picnic-uiesc constant, l-aÈ™ lipsi de încărcătura …emoÈ›ională. 😉
Fumul, bagajele interminabile, curatenia ampla de dupa, mirosul de bucatarie deschisa, imposibilitatea de a petrece dupa-masa in haine cochete (sigur, la un tip chestia asta NU exista pe lista).
😀
Da…ai dreptate. Vrei să rămâi delicată, finuță, cochetă, non-bucătăreasă -> alegi picnic.
Scuze, dar încă nu mă gândisem din perspectiva asta. Eu eram mai …aplicat pe chestiuni de ordin …practic.
…..still laughing :)))
prima greseala de PR, Laura! vrei sa te trec in blogroll, dar eu in blogroll-ul tau inca apar cu link-ul “antic si de demult” – msd28.ro. hai cu obratila! :))
rusine! rusine, Dinu Patriciu! :)))
No, macar apari, nu mai protesta atat! 🙂 Am corectat.