Inside IDEO IDEIS #10

*Warning: Acest blogpost este puțin mai lung. Bear with me, please! 

Știu că nu e frumos să începi aÈ™a un articol de aceea vă zic că stă să plouă aici în partea asta de Moldovă! La cât de cald e… ÃŽmi amintesc de cum aproape ne-a prins ploaia pe pietonala din Alexandria, săptămâna trecută. Mă întorceam pe la miezul nopÈ›ii cu echipa de montaj È™i imagine la cazare È™i mi-amintesc cum am reacÈ›ionat când primii stropi răcoroÈ™i de ploaie s-au spart de corpurile noastre aproape inerte de la atâta oboseală. Bun, bun! Știu că sunt prea multe informaÈ›ii al cărui context nu-l cunoÈ™teÈ›i. Șiii…Laura, È™tiu că acum probabil te întrebi dacă aÈ™teptam să plouă ca să fac analogia asta È™i să-mi amintesc să scriu despre IDEO IDEIS! PuÈ›ină dreptate ai, aÈ™teptam o ploaie. AÈ™teptam ceva care să mă impulsioneze. S-au mai petrecut câteva lucruri săptămâna asta È™i pentru a scrie despre toate trebuia să încep cronologic. Și iată-ne aici! (vorbesc prea mult, nu citiÈ›i nici voi chiar tot!)

Probabil că ați auzit despre Ideo Ideis. Nu? Bine! Glumesc. Nu e bine! Cum să fie bine să nu știți că Ideo Ideis este cel mai mare, este singurul Festival de Teatru Tânăr din România care de 10 ani funcționează pentru resuscitarea culturii prin voința unei echipe organizatorice curajoase și a unui număr impresionant de voluntari?! Da. Iar eu o să vă vorbesc despre el din două perspective, pentru a încerca să ofer o viziune de ansamblu asupra a ceea ce se petrece timp de 10 zile la Alexandria, în județul Teleorman.

Am început ca junior pentru departamentul de producÈ›ie în 2014. Aveam nevoie de o notă la Practică È™i cineva m-a trimis la Gabi, care întâmplător avea È™i ea nevoie de un junior drăguÈ› È™i responsabil pentru Ideo Ideis #9. Și cum eu eram o drăguță, responsabilă avea să afle mai târziu că sunt, mi-a făcut bagajele pentru Alexandria. IniÈ›ial am crezut că producÈ›ie pentru un festival căruia în fiecare an îi cresc aripile parcă tot mai mult, înseamnă organizare pentru locaÈ›ie,  echipe de filmare, cazare, masa participanÈ›ilor, tot tacâmu’.  S-a dovedit că eram micuță È™i prostuță, pe lângă drăguță. Junioara departamentului de producÈ›ie avea să afle că, de fapt, ea nu mai trebuie să fie speriată, că oamenii fac totuÈ™i de 9 ani un festival descurcându-se chiar foarte bine fără ea, că au tot ce le trebuie È™i că ea, sub supravegherea lui Gabi trebuie să verifice și să ajute la buna desfășurare a lucrurilor atunci când vine vorba de filmarea spotului de prezentare al festivalului, clipurile cu trainerii, clipul cu Shtanga Boys, cele cu voluntarii. De asemenea, trebuia să mă asigur că materialul filmat ajungea la montaj pentru postproducÈ›ie, că  cele două echipe (cea video È™i cea de montaj È™i sunet) au tot ce le trebuie pentru a lucra în condiÈ›ii bune È™i că echipa care ajungea la Alexandria pentru prima oară, ca È™i mine de altfel, cea a carului de transmisie live, să-È™i desfășoare activitatea astfel încât să vadă lumea spectacolele trupelor de teatru pe site-ul Știrilor PROTV. S-a întâmplat È™i asta.  Am fost cu o două luni înainte în BucureÈ™ti pentru filmările ante-festival, am făcut asta È™i în timpul festivalului, dar nu aÈ™ fi făcut-o dacă nu mă motivau oamenii plini de entuziasm din jurul meu. SimÈ›eam că mi-e drag să petrec timpul cu o echipă atât de tânără, frumoasă È™i pasionată de teatru È™i film pe care ajungeam să o cunosc cât de cât. Am mai citit unele articole despre cât de molipsitoare e experienÈ›a Alexandria È™i pot să vă spun că oamenii nu mint. E autentică, e!

Și-acuma, fiindcă v-am spus în mare cu ce mă ocupam pe-acolo, aÈ™ face bine să amintesc câteva lucruri pe care le făceam atunci când nu făceam ce trebuia să fac. Ăăă…participam la ateliere. Ca junior producător aveam timp să  particip la cele patru zile de ateliere, la spectacolele liceenilor È™i, bineînÈ›eles la spectacolele invitate. Sala Casei de Cultură È™i cea de la Conciato au fost pline în fiecare seară cu teatru. Au respirat teatru atunci cât pentru cele 355 de zile când nu li s-a dat ocazia. Pe cuvânt de cercetaÈ™, cu mâna pe inimă È™i cu degeÈ›elul mic pe culoarea roÈ™u vă spun că ce se întâmplă la încălzirea de dimineață È™i la ateliere de teatru este fantastic. Energia molipsitoare a puÈ™tilor, senzaÈ›ia pe care o ai atunci când eÈ™ti în preajma lor È™i bucuria din ochii trainerilor atunci când realizează că pe copiii ăștia din faÈ›a lor îi doare sufletu’ pentru artă sunt unele dintre puÈ›inele lucruri pe care le-am văzut la Ideo Ideis#9. Recunosc că la ateliere mi-am mai îmbunătățit coordonarea, am căpătat un curaj mai mare de a vorbi în public, am mai învățat câte ceva despre scrierea dramatică È™i  mi-am făcut prieteni. EdiÈ›ia de anul trecut a fost pentru mine una de care m-am bucurat pentru È™i împreună cu participanÈ›ii la propriu, deoarece am fost alături de ei în timp ce treceau prin întreaga experiență. Am înÈ›eles Ideo Ideis jucându-mă È™i muncind pentru el.

Anul ăsta însă, Ideo a fost altfel pentru mine. Mi-a dat ocazia să nu mai particip atât de mult, ci să muncesc mai mult. De parcă asta m-ar deranja?! Trebuie să înțeleg și eu că odată ce înaintez în vârstă, îmi cresc responsabilitățile! Un badge pe care scrie producător executiv atârnă mai greu la gât decât unul pe care scrie junior producător. Dar nu-i bai! De fapt, un bai tot e: nu am mai fost cu participanții în teren, nu am mai râs cu cei mici, nu m-am mai jucat! (Asta ca să vă faceți o idee mică, mică despre cât are de muncit un producător în timpul festivalului, că mai e de treabă și înainte și după; ceilalți membri ai echipei de organizatori depunând un efort imens pentru a acoperi toate celelalte departamente.) Nu m-am supărat. În condiții normale aș fi făcut-o, dar acum nu a fost cazul. De ce? Mi s-a oferit încredere. Mi s-a oferit încrederea că nu o s-o dau în bară, încrederea că fac față provocărilor și responsabilităților din ce în ce mai mari. Pentru încrederea asta, îmi găsesc eu ceva de joacă pe-acasă! Clipurile de anul acesta le găsiți aici și aici. O parte din marea de adolescenți veselă se află în poza de mai jos. Expresiile lor: Priceless!

Foto: Vlad Catană

Ideo Ideis#10 a luat sfârșit, dar abia când o altă ediție se termină, festivalul începe. Și iar începe!