O sa trec la explicatul titlului de indata. Inainte de postul propriu-zis de azi vreau sa spun ca sunt restanta pe blog cu ceva subiecte ce nu imi dau pace, dar sesiunea nu ma lasa sa imi vad de ele. Va pot spune ca unul dintre ele este legat de petrecerea-surpriza (prima de genul asta pt mine) de care am avut parte vineri seara, pt ziua mea de nastere de miercuri. Imi trebuie o stare de spirit cu un nivel de stress mai coborat pentru a scrie despre ea si vreau sa o fac si dupa ce pun mana pe poze.

Da, e sesiune. Sesiune de anul 4… adica mai a dracu’ decat toate. Am inceput iar regimul se somn cu ore restranse (sau deloc), nervi intinsi la maxim, mancat pe fuga, oboseala si stress. Tocmai am terminat de scris outline-ul pentru lung metrajul pe care trebuie sa il pregatesc pentru licenta si care pana atunci imi va folosi la examenul de Scenaristica. Ce imi veni sa scriu despre asta? Pai… scriu despre asta pentru ca:

1. Nu credeam ca il termin in timp util. Dar am terminat! Si sunt happy!

2. E primul lung-metraj pe care chiar il scriu… Adica mai am 3 in faze de sinopsis si argument. Dar asta… eeee… asta are si 30 de secvente deja redactate.

3. E cam singurul proiect pe care l-am facut in facultatea asta si sa imi placa. Pentru ca e singurul la care m-au lasat in plata mea. Fara sa comenteze genul, fara sa comenteze subiectul sau sa imi transforme ideile. Da… aici a mers doar cu “Eu fac adaptare dupa Eliade!” Si cum probabil numele lu’ nenea Eliade prezinta suficienta credibilitate in ceea ce priveste conceptul de poveste cu structura bine facuta, iata-ma pe mine putand sa scriu o adaptare pentru film pentru una din cartile mele preferate: “Nunta in cer”!

Sa va prezint si voua subiectul… si sa o fac “ca la carte”, academic. 🙂 (Atentie! Prezentarea se refera la ADAPTARE, nu la prezentarea romanului. Am schimbat destule elemente din el…)

1. Tema: iubirea.

2. Idee: Desi ai parte de mai multe iubiri in timpul vietii, una singura e cea MARE. O data gasita, trebuie sa o pastrezi, caci, la fel, o data pierduta nu o mai poti recupera. Dar oare cum poti stii sigur care e MAREA iubire?

3. Gen: drama.

4. Sinopsis: Andrei (scriitor, aprox. 30 de ani) si Barbu (om de afaceri, aprox. 50 de ani) se intalnesc intamplator in Milano, intr-o seara de noiembrie. Legati de coincidenta aceluiasi tren pe care trebuie sa il ia, in aceeasi noapte, cei 2 aleg sa petreaca impreuna ultimile ore ale sederii lor in Milano. Pe drumul spre gara, pe care decid sa il parcurga pe jos, traversand astfel orasul intr-o plimbare relaxanta, fiecare isi descopera gradat povestea si motivul venirii la Milano. Amandoi au venit in cautarea unei femei, pe care au iubit-o foarte mult. Andrei a pierdut-o de curand, in timp ce Barbu a pierdut-o cu multi ani in urma. Retrospectiva amintirilor celor 2 barbati se leaga treptat, dezvaluind faptul ca cei 2 vorbesc despre aceeasi femeie, dezvaluind povestea fiecaruia si modul in care au pierdut-o. Ajunsi la gara Barbu se urca in tren, in timp ce Andrei decide sa mai ramana o zi, in speranta ca un miracol se va indrepta. In timp ce trenul pleaca si Andrei iese din gara, spre iesirea opusa paseste o femeie care ii seamana leit Elenei.

O sa sar peste argumentarea ampla a motivului pentru care am ales subiectul si pentru care cred ca un astfel de film ar “sta in picioare”, ca se intinde pe 3 pagini. Va pot spune doar, pe scurt, ca e singurul roman la care am plans de 3 ori, in timp ce personajul isi descria sentimentele. Eu nu plang cand citesc romane cu descrieri de sentimente… La asta am plans! De 3 ori… pentru ca a fost atat de similar cu sentimente pe care le-am experimentat la un moment sau altul, incat… incat am simtit ca fac parte din roman.

In carte avem 3 timpi: trecutul lui Andrei Mavrodin, trecutul lui Barbu Hasnas (si mai departat) si prezentul. Pastrez exacti acesti timpi. Dar dispunerea va fi diferita. In carte incepe cu prezentul, cei 2 barbati care incep sa discute. Mavrodin isi incepe primul povestea, o duce la capat. Dupa el povesteste Hasnas. Scenariul va incepe tot in prezent, dar dispunerea celor doua trecuturi va fi diferita. Ambele povesti au aceleasi momente-cheie (cand au cunoscut-o, cand au abordat-o, consumarea relatiei, criza, eforturile de rezolvare a crizei, despartirea). Aceste momente vor constitui secvente-oglinda, dispuse in combinatii de forma trecut 1-prezent-trecut 2-prezent-trecut 1, etc.. Pe fundal va fi vocea din off a lui Andrei, care va sustine povestea sa si unele concluzii general valabile celor 2. Singura data cand va fi vocea dn off a lui Barbu este in final.

Regret doar faptul ca,foarte probabil, aceste pagini vor ramane doar hartie. Pentru ceva ani, cel putin. Am tot bla-blait aici despre subiect si stiu ca multi nu imi pot intelege entuziasmul si ca nu pot vedea imaginile pe care le am eu in minte cand descriu CUM vreau sa fac proiectul. O sa va dau un mic extras din scenariu, dar stiu ca nici asa nu pot sa va spun EXACT ce am in minte. Poate doar daca as filma, as reusi. Desi mi-am dat seama ca oricat de mult ti-ai imbogati experienta… NICIODATA nu vei putea scote din mintea ta imaginile EXACTE. Pacat… frustrant…

SECV.4, EXT., SEARA, STRADA MILANO

Andrei este in mijlocul strazii, cu ziarul in mana, pe langa el trece un pusti pe o bicicleta, care il atentioneaza frenetic, sunand din clopotel. Andrei se da la o parte in ultimul moment. Biciclistul trece rapid pe langa el. Andrei continua sa priveasca spre biciclist, care se pierde in zare.

ANDREI (V.O.)
Ma gandesc des la ea, la prezenta
ei, la momentul in care am
cunoscut-o. Mereu incerc sa fac
un a lt sce nari u s i s a i mi
imaginez cum ar fi fost, daca as
fi folosit alte cuvinte, alte
priviri. M-ar fi iubit mai
mult?…

Impacheteaza ziarul si se indreapta spre restaurant. Se aseaza la o masa pe tereasa. E singurul de pe tereasa. Un chelner apare imediat cu un menu. Andrei ii face semn ca nu e nevoie.

ANDREI (CONT’D)
Solo ch ero un caf fe. .. un
esspreso, ti prego!

Chelnerul incuvinteaza si intra in restaurant. Il urmarim pana inautru, unde Barbu soarbe lent si abatut din vinul rosu. Isi intoarce privirea pe geam, spre strada. O vede pe femeia cu baloane colorate. Privirea ii ramane fixa pe un balon verde.
SECV.5, EXT.-INT., ZI, TREN, FLASH-BACK

Un balon verde. Cadrul se largeste si descoperim culoarul unui tren. Trenul tocmai porneste. Este aglomerat, sunt multi calatori pe hol. O tanara (17 ani, aprox. 1,65 m, slabuta, parul negru, lung, putin ondulat, ten foarte alb, ochi mari si verzi), cu un balon verde intr-o mana si o carte in cealalta, isi face loc prin multime cautand pe cineva.

ELLA

Tante Emilie! Tante Emilie!

Pe fundal, mai stins, se aude o voce de femeie “Ella! Ella!” Tanara da drumul balonului, se repede spre usa si incearca sa o zmuceasca. Usa se deschide putin, ea vrea sa sara, dar tocmai in momentul acela trenul porneste, usa da sa se inchida. O mana o trage brusc inapoi, la timp. Usa se izbeste violent.

BARBU
(aprox. 30 ani, imbracat in
costum de ofiter, foarte sarmant)
Vrei sa te omori?
ELLA
Matusa mea! Trebuia sa cobor
aici!

BARBU
(privind cartea pe care fata o
tine strans in mana: “Anna
Karenina” – Lev Tolstoi)Si d-asta
vrei sa sfarsesti ca eroina
romanului tau?

ELLA
(linistindu-se brusc, atitudine
naiva) Anna moare?
BARBU
(putin incurcat de gafa facuta)
Pai… da… stii… trenul… se
arunca…

ELLA
(si mai dezamagita) Sub tren? Se
arunca sub tren?…
(apoi brusc,
se intoarce cu privirea spre
geam) Tante Emilie! Offf!

[Si ar mai fi ceva din secventa asta, dar deja pare ca scriu romane… Nu stiu daca am mai scris un post atat de lung pe blog. ]