O amintire călătoare în timp
August 16th, 2012Ce trebuie să ÅŸtiÅ£i despre mine e că nu sunt o participanta foarte activa la concursuri si promoÅ£ii. Nu mă încadrez în profilul celor 65% de utilizatori de Social Media care sunt moderat-activi în acest aspect. O să vă vină sau nu să credeÅ£i, dar eu NU aleg concursurile la care particip în funcÅ£ie de premiul pe care îl oferă. Nu, nu! Le aleg în funcÅ£ie de ceea ce promovează (ca valoare, ca idee) ÅŸi în funcÅ£ie de mecanism ÅŸi cerinÅ£e. ÃŽmi plac? Particip. Nu îmi plac? Atunci… nu, mersi! N-am crezut niciodată în premii nemuncite, deaceea nu suport să particip la concursuri “mindless”, unde câştigi prin tragere la sorÅ£i sau alt mecanism d-asta insipid, inodor, incolor (Damn, Kristen Stewart mi-a marcat vocabularul prea rău! :p)
Citind eu blogul Oanei S. am dat peste un post al ei, răspuns la un concurs cu cărÅ£i. Acesta avea o cerinţă foarte simplă ÅŸi pe placul meu: dacă ai blog, caută în arhivă o fotografie care îţi aparÅ£ine ÅŸi care are ca subiect principal o carte. Premiul este… exact, o carte! Fotografia îmi place, de cărÅ£i nici nu mai comentez. Apoi, îmi place faptul că avem de-a face cu promovarea cititului, despre care mai ieri ziceam cât de important e. So… i’m in! 🙂
Fotografia de mai jos mi-a fost făcută de către Cel Rău anul trecut, în septembrie, pe plajă, în timp ce citeam “SoÅ£ia Călătorului în Timp”. Mi-aduc aminte că am găsit-o printre fotografiile de vacanţă atunci când le-am descărcat ÅŸi mi-a trezit un sentiment plăcut de surpriză. Åžtiu perfect ziua în care mi-a fost făcută, dacă închid ochii o pot vizualiza ca ÅŸi cum s-ar întâmpla acum. Era răcoare, toamna se instalase deja. Plaja era aproape pustie, soarele se implicase într-un joc de leapÅŸa cu norii.
ÃŽncepusem cartea din BucureÅŸti ÅŸi eram frustrată de timpul prea plin care nu îmi permisese să o citesc în ritmul pe care îl merita (e o carte care mie mi-a plăcut foarte mult!). ÃŽn acea zi de septembrie, în acel moment în care fotografia e făcută, mă apropiam de final. Eram la ultimele două capitole. Åžtiu că la un moment dat briza devenise de-a dreptul rebelă, dar pentru mine nu a contat nimic… preÅ£ de două-trei ore am fost eu însămi o călătoare în timp. A fost una din acele după-amieze la care te gândeÅŸti când vrei să îţi aduci aminte de măruntele ÅŸi preÅ£ioasele bucurii ale vieÅ£ii. Deaceea m-am bucurat teribil să văd ca momentul a fost surprins…
Nu e cea mai originală fotografie care are ca subiect principal o carte, nu e cea mai artistică şi nici cea mai inedită. Aş fi putut să concep ceva special pentru acest eveniment competiţional, însă nu o voi face. Această fotografie e simplă şi neregizată şi d-aia mi-e dragă şi o arunc în acest mic simpatic concurs organizat de Kadia.
Abia aÅŸtept o nouă după-masă de lectură în septembrie! Mi se pare cea mai frumoasă perioadă pentru citit… 🙂 Vouă când vă place să citiÅ£i?
Mă bucur că te-ai înscris ÅŸi tu 😀 Eu nu reuÅŸesc să citesc pe plajă oricât aÅŸ vrea, dar poate într-o zi mai răcoroasă ca cea din poză… poate-poate 🙂
Foarte frumoasa poza. Iti urez bafta!
E clar – esti prietena cu soarele. Eu nu reusesc sa-i supravietuiesc, daramite sa mai si citesc sub el.
Cel mai mult imi place sa citesc in iarba, la umbra unui copac, sau in pat cu o lumina foarte slaba.
🙂 Aici gresesti: NU sunt prietena cu soarele. Eu la mare stau sub doua umbrele… Am pielea prea alba, nici cu factor de protectie 50 nu sunt safe. Plus ca nu imi place sa ma bronzez deloc. Eu am fost surprinsa oricum de cum a iesit fotografia, cu lumina aia. Asta pt ca era chiar racoare in acea zi, toamna se instalase.
Laura, poza e foarte frumoasa. Numai ca eu cand te vad cu soarele lovindu-ti crestetul capului ma apuca groaza. Frig-racoare…nu mai conteaza.
Eu merg pe ideeaa: Direct sunlight?! Nooo!!!! 🙂
Am mers la mare, in cele din urma:) am stat ca proasta la soare pana m-am prajit. cateva zile am dormit pe burta. si da, am citit sub umbrela, Dagon de Lovecraft:)
As participa si eu la concursuri, daca as fi in Romania. Aici nu imi trimite nimeni nimic, chiar daca as castiga… am patit’o o data si gata!
Frumoasa poza… si don’soara! Bafta!
Citesc cand am timp si nu gasesc altceva de facut :D.
Dimineata imi place sa citesc, atunci cand timpul imi permite. Imi scot cartile la interval pe balcon si citesc. 🙂 Imi mai place sa citesc si atunci cand ploua…