O amintire călătoare în timp

Ce trebuie să ÅŸtiÅ£i despre mine e că nu sunt o participanta foarte activa la concursuri si promoÅ£ii. Nu mă încadrez în profilul celor 65% de utilizatori de Social Media care sunt moderat-activi în acest aspect. O să vă vină sau nu să credeÅ£i, dar eu NU aleg concursurile la care particip în funcÅ£ie de premiul pe care îl oferă. Nu, nu! Le aleg în funcÅ£ie de ceea ce promovează (ca valoare, ca idee) ÅŸi în funcÅ£ie de mecanism ÅŸi cerinÅ£e. ÃŽmi plac? Particip. Nu îmi plac? Atunci… nu, mersi! N-am crezut niciodată în premii nemuncite, deaceea nu suport să particip la concursuri “mindless”, unde câştigi prin tragere la sorÅ£i sau alt mecanism d-asta insipid, inodor, incolor (Damn, Kristen Stewart mi-a marcat vocabularul prea rău! :p)

Citind eu blogul Oanei S. am dat peste un post al ei, răspuns la un concurs cu cărÅ£i. Acesta avea o cerinţă foarte simplă ÅŸi pe placul meu: dacă ai blog, caută în arhivă o fotografie care îţi aparÅ£ine ÅŸi care are ca subiect principal o carte. Premiul este… exact, o carte! Fotografia îmi place, de cărÅ£i nici nu mai comentez. Apoi, îmi place faptul că avem de-a face cu promovarea cititului, despre care mai ieri ziceam cât de important e. So… i’m in! 🙂

Fotografia de mai jos mi-a fost făcută de către Cel Rău anul trecut, în septembrie, pe plajă, în timp ce citeam “SoÅ£ia Călătorului în Timp”. Mi-aduc aminte că am găsit-o printre fotografiile de vacanţă atunci când le-am descărcat ÅŸi mi-a trezit un sentiment plăcut de surpriză. Åžtiu perfect ziua în care mi-a fost făcută, dacă închid ochii o pot vizualiza ca ÅŸi cum s-ar întâmpla acum. Era răcoare, toamna se instalase deja. Plaja era aproape pustie, soarele se implicase într-un joc de leapÅŸa cu norii.

ÃŽncepusem cartea din BucureÅŸti ÅŸi eram frustrată de timpul prea plin care nu îmi permisese să o citesc în ritmul pe care îl merita (e o carte care mie mi-a plăcut foarte mult!). ÃŽn acea zi de septembrie, în acel moment în care fotografia e făcută, mă apropiam de final. Eram la ultimele două capitole. Åžtiu că la un moment dat briza devenise de-a dreptul rebelă, dar pentru mine nu a contat nimic… preÅ£ de două-trei ore am fost eu însămi o călătoare în timp. A fost una din acele după-amieze la care te gândeÅŸti când vrei să îţi aduci aminte de măruntele ÅŸi preÅ£ioasele bucurii ale vieÅ£ii. Deaceea m-am bucurat teribil să văd ca momentul a fost surprins…

Nu e cea mai originală fotografie care are ca subiect principal o carte, nu e cea mai artistică şi nici cea mai inedită. Aş fi putut să concep ceva special pentru acest eveniment competiţional, însă nu o voi face. Această fotografie e simplă şi neregizată şi d-aia mi-e dragă şi o arunc în acest mic simpatic concurs organizat de Kadia.

Abia aÅŸtept o nouă după-masă de lectură în septembrie! Mi se pare cea mai frumoasă perioadă pentru citit… 🙂 Vouă când vă place să citiÅ£i?