Ce trebuie să ştiţi despre mine e că nu sunt o participanta foarte activa la concursuri si promoţii. Nu mă încadrez în profilul celor 65% de utilizatori de Social Media care sunt moderat-activi în acest aspect. O să vă vină sau nu să credeţi, dar eu NU aleg concursurile la care particip în funcţie de premiul pe care îl oferă. Nu, nu! Le aleg în funcţie de ceea ce promovează (ca valoare, ca idee) şi în funcţie de mecanism şi cerinţe. Îmi plac? Particip. Nu îmi plac? Atunci… nu, mersi! N-am crezut niciodată în premii nemuncite, deaceea nu suport să particip la concursuri “mindless”, unde câştigi prin tragere la sorţi sau alt mecanism d-asta insipid, inodor, incolor (Damn, Kristen Stewart mi-a marcat vocabularul prea rău! :p)

Citind eu blogul Oanei S. am dat peste un post al ei, răspuns la un concurs cu cărţi. Acesta avea o cerinţă foarte simplă şi pe placul meu: dacă ai blog, caută în arhivă o fotografie care îţi aparţine şi care are ca subiect principal o carte. Premiul este… exact, o carte! Fotografia îmi place, de cărţi nici nu mai comentez. Apoi, îmi place faptul că avem de-a face cu promovarea cititului, despre care mai ieri ziceam cât de important e. So… i’m in! 🙂

Fotografia de mai jos mi-a fost făcută de către Cel Rău anul trecut, în septembrie, pe plajă, în timp ce citeam “Soţia Călătorului în Timp”. Mi-aduc aminte că am găsit-o printre fotografiile de vacanţă atunci când le-am descărcat şi mi-a trezit un sentiment plăcut de surpriză. Ştiu perfect ziua în care mi-a fost făcută, dacă închid ochii o pot vizualiza ca şi cum s-ar întâmpla acum. Era răcoare, toamna se instalase deja. Plaja era aproape pustie, soarele se implicase într-un joc de leapşa cu norii.

Începusem cartea din Bucureşti şi eram frustrată de timpul prea plin care nu îmi permisese să o citesc în ritmul pe care îl merita (e o carte care mie mi-a plăcut foarte mult!). În acea zi de septembrie, în acel moment în care fotografia e făcută, mă apropiam de final. Eram la ultimele două capitole. Ştiu că la un moment dat briza devenise de-a dreptul rebelă, dar pentru mine nu a contat nimic… preţ de două-trei ore am fost eu însămi o călătoare în timp. A fost una din acele după-amieze la care te gândeşti când vrei să îţi aduci aminte de măruntele şi preţioasele bucurii ale vieţii. Deaceea m-am bucurat teribil să văd ca momentul a fost surprins…

Nu e cea mai originală fotografie care are ca subiect principal o carte, nu e cea mai artistică şi nici cea mai inedită. Aş fi putut să concep ceva special pentru acest eveniment competiţional, însă nu o voi face. Această fotografie e simplă şi neregizată şi d-aia mi-e dragă şi o arunc în acest mic simpatic concurs organizat de Kadia.

Abia aştept o nouă după-masă de lectură în septembrie! Mi se pare cea mai frumoasă perioadă pentru citit… 🙂 Vouă când vă place să citiţi?