Dupa pierderea pe care am suferit-o saptamana trecuta, am incercat sa inteleg ce s-a intamplat. Am devenit paranoica… mai ales cand a venit puiutul in casa. Ma trezeam din doua in doua ore sa ascult cum respira, calculam exact cat mananca, ce bea, cat stranuta, cum se uita, ce temperatura are… Si mi-am petrecut timpul pe forumuri de animale, cautand cazuri similare, cercetand… incercand sa inteleg. Si am (re)intrat intr-o lume mai urata decat cea pe care o stiam: atatea animale abuzate, abandonate, lipsite de aparare si o mana de oameni care incearca sa le ajute. Si mi-am dat seama ca vreau o lume altfel…
Si poate nu o pot schimba EU, dar pot sa ma alatur celor care vor sa o schimbe. Nu pot sa las ca moartea micutei mele sa nu schimbe nimic in urma ei. De acum voi fi mai atenta, mai implicata. Voi lupta pentru pisicutele pentru care imi sta in putere sa o fac. Pana acum ma gandeam ca pentru ca nu am destui bani si nu am destul timp si nici destul spatiu si nu le pot lua, vindeca si caza, e inutil sa ma implic. Dar nu… pot face pentru ele ceva, asa cum stiu eu! Pot promova cazurile, le pot mediatiza, le pot imbraca in forma de arta pe care stiu sa o fac, ma pot folosi de talentul cu care m-am nascut.
Am mediatizat ieri si azi cate un caz. Am gasit stapan pentru fiecare pisoi. Da, nu o sa ii pot ajuta pe toti. Dar si daca ajut 50 pe an, tot e ceva. Recunosc ca poate sunt egoista ca aleg sa ma implic in cazurile cu pisicute, dar hei… nimeni nu face nimic fara o motivatie ascunsa in spate. Iar e mea este legata de o pisica! Da, probabil voi fi nevoita sa selectez cazuri… si le voi alege pe cele mai grave (cum a fost ieri pisoiul alb-negru lovit de masina si azi pisoiul tigrat salvat de la galeata in care 2 oameni vroiau sa il innece).
Asa ca sa va asteptati ca de azi incolo sa vedeti la mine pe blog si pe contul de Facebook solicitari de adoptie sau de ajutor pentru pisicute nevinovate si care au nevoie de noi. Poate nu o sa va puteti implica, dar atat va rog: dati mai departe si rugati sa se dea mai departe. Va va lua doar 5 minute. Pentru ca in noi sta sa facem ceva… si TREBUIE sa facem ceva. TREBUIE sa luam atitudine.
Fac asta pentru ca macar lumea MEA poate sa fie altfel.