Auzisem de fete pe role care vin È™i-È›i servesc burgeri apetisanÈ›i într-un restaurant pe strada Vasile Lascăr. Auzisem că e 50’s style È™i am zis instant DA! Laura mi-a zis că vrea să încercăm locul È™i că nu ar strica o seară plină de poveÈ™ti asezonată cu niÈ™te burgeri ca la carte. AÈ™a că ne-am dus orbeÈ™te. Dar nu a fost degeaba, căci nu mă aÈ™teptam să fiu atât de plăcut surprinsă. ÃŽncă de cum am intrat am simÈ›it instant schimbarea de.

Nu mă laud foarte des cu proiectele mele, dar de unele sunt prea mândră să nu o fac! Anul acesta am făcut parte oficial din echipa Arkadia ShortFest, ca PR Manager. Am lucrat cu mare plăcere, dar È™i cu mari emoÈ›ii. Știu destul de bine provocările cu care se confruntă în România iniÈ›iativele culturale, ca atare È™tiam bine ce bătăi de cap îmi va da unul care acÈ›ionează sub crezul regenerării urbane prin cultură. Regret ceva? Niciuna din dozele de Nurofen! 🙂 Regret doar vrem.

Din momentul în care am ajuns la aniversarea de 26 am început sa nu mai doresc sa contorizez. Am avut dintotdeauna o fobie legată de trecerea timpului și efemeritatea noastră, presărată cu accente de dispreț față de tot ce nu înseamnă energie tinerească pură. Mie nu mi-a plăcut ”Enigma Otiliei”, a fost unul din romanele care m-au exasperat și ale cărui personaje mi s-au părut viciate, șterse, fără nicio trăsătură de erou, nedemne de luat in seama. Mai al.

Am ajuns să mă împac cu ideea că orice aș face nu voi uita niciodată de septembrie. De 1 septembrie. Copil fiind, apoi adolescentă, am trăit mereu cu zâmbetul pe buze la finalul verii. Ce dacă se încheia vacanța de vară? Pe 1 septembrie era petrecere mare! Ca pentru un frate mai mare. Ba chiar mai cu fast, căci dacă am fi fost frați pe bune nu știu dacă ne-am fi înțeles atât de bine. Pe 1 septembrie deveneai mai înțelept, Rav! Apoi, într-o zi, totul s-a schimbat. Din .

Nu È™tiu despre alÈ›ii, dar mie mi-a plăcut la nebunie să fiu elevă/studentă. Nu, nu eram genul ăla care aminteÈ™te profesorului să verifice temele (ba chiar erau materii la care obiÈ™nuiam frecvent să îmi copiez tema în clasă – în caz că citesc acest blog, le mulÈ›umesc cu această ocazie Irinei È™i lui Matei pentru sursele de inspiraÈ›ie la chimie, respectiv fizică), iar gimnastica celor două degete în V nu o practicam prea des (deÈ™i obiÈ™nuiam să am răspun.

Astazi aș vrea să cunoașteți pe cineva foarte special. Pe cineva care o să vă pătrundă în inimă și în minte și care vă poate schimba viața. Numele ei este Luana (Ana-Lucia). Are aceași vârstă cu mine. Înafara de anul nașterii împărțim și un sistem de valori similar, guvernat în top de ideea ”iubirea este cea mai puternică armă și forță din Univers”. Luana a schimbat viața multor ființe. A MULTOR ființe. Aici mi-ar da lec.

O data la 2 ani trebuie efectuata o verificare obligatorie a instalației de gaz. Altfel nu mai ai dreptul să o folosești și ți se sistează furnizarea. Cum e cu ITP-ul la mașină, practic. Desigur, în minunatul tumult cotidian în care trăim, cel mai probabil vom uita când trebuie efectuată. Nicio grijă, furnizorul tău nu uită și te va notifica. Mai ales că acesta e un prilej și pentru el să facă niște frumoase încasări suplimentare, întrucât, bineînțeles,.

AÈ›i auzit de stilul de aerobic Felina? Nu? Ar trebui omologat. Cei care îl practică sunt, desigur, posesorii de pisici. Posesorii de pisici care vor să facă aerobic acasă. Ca mine, de exemplu. ÃŽn urma cu câteva zile (să tot fie două săptămâni) am luat decizia că stilul meu complet sedentar dăunează grav formelor feminine. Mai ales că aparent metabolism ca la 18 ani nu poÈ›i avea decât până la 24. Deprimant, È™tiu. Sunt încă în fază de negare… ÃŽn fine, ideea .

Cei care mă cunosc È™tiu că nu e indicat să îmi ofere cadou flori în ghiveci. Spre dezamăgirea bunicii È™i a mamei, care deja se vedeau cultivând sere întregi să mi le dea acasă, eu m-am dovedit în această familie a fi un anti-talent în ceea ce priveÈ™te îngrijirea lor. Ori le usuc pentru că uit să le pun apă, ori le înec din prea mult exces de zel… cum-necum, sunt un fel de villain al florilor în ghiveci. Am reuÈ™it o singură dată să cresc un cactus. Pentru cÄ.

O sa ignor perioada lunga de absență din această casă virtuală pe care aparent o tratez mai mult ca pe o casă de vacanță decât ca pe una la care te întorci zilnic. Explicații sunt, dar până la urmă nu schimbă cu nimic situația, nu? S-au întâmplat multe în ultimele nouă luni de când nu am mai trecut pe aici (nu, niciun mini-red shot, e doar coincidență): zâmbete, lacrimi, proiecte începute, proiecte terminate, speranțe, dezamăgiri, noi începuturi, drumuri �.