GeneraÈ›ia părinÈ›ilor mei a copilărit cu desenele animate Mihaela, generaÈ›ia mea cu ABRACADABRA. Ironia sorÈ›ii face ca Mica să fi fost preferata mea. Mi se părea incredibil de frumoasă È™i încărcată de mai mult farmec È™i talent decât ceilalÈ›i. Mi se părea cea mai bună, iar eu mereu È›ineam cu echipa câștigătoare. Ar fi corect să spunem că a fost una din persoanele care m-a inspirat. ÃŽn copilărie îmi doream să ajung ca ea… Altă ironie! Apropo de â.

Unul din task-urile pe care eu mi le-am dat pentru 2013 a fost să citesc un număr minim de pagini pe lună, întru-cât ajunsesem să ignor complet acest aspect. Prima carte pe care am citit-o în 2013 s-a nimerit să fie “Floare întunecată”, scrisă de John Galsworthy. Am ales-o întâmplător… trebuia să mă văd cu o prietenă ÅŸi ea m-a anunÅ£at că întârzie mai mult de o oră, eram lângă o librărie, am intrat… coperta mi-a atras atenÅ£ia, am luat-o Å.

O să încep direct prin a vă spune că mie NU îmi plac musical-urile. Cred că singurul pe care l-am savurat a fost ”Hair”, în regia lui Milos Forman. O să vă mai spun că am mers la cinema să văd ”Les Miserables” din ceea ce am numit un simț al datoriei și nu din dorință. Ca artist, mă simțeam rușinată să nu văd ecranizarea musical-ului care a fost pus in scenă în 21 de limbi, care avea 8 nominalizări la Oscar (am fost să îl văd înai.

Dupa ce m-am procopsit cu o laringofaringotraheită acută, cand credeam ca mi-am revenit… m-a lovit si o viroză respiratorie. Probabil ca s-au luat la întrecere care să se manifeste prima È™i mai tare. AÈ™adar am stat cam departe de Blogul cel RoÈ™u, să nu îl contaminez È™i pe el. 🙂 Și uite aÈ™a am rămas datoare cu povestea celei mai frumoase declaraÈ›ii de dragoste. După cum deja v-am povestit, aveam emoÈ›ii legate de acest Valentine’s Day È™i de evenimentul pe care l-am preg�.

Mâine este deja celebrul Valentine’s Day. Eu fac parte, în general, din categoria oamenilor cărora le place să sărbătorească tot ce se poate sărbători. Da, nu e nevoie de o zi anume pentru a celebra lucrurile importante È›ie, dar parcă are un farmec anume o zi în care energia ta pozitiva se uneÈ™te È™i cu a altora. Da, Valentine’s Day e o sărbătoare importată… dar celebrează ceva frumos, aÈ™a că nu o să adaug elementul ”hate” doar pentru că nu e aute.

M-am născut È™i am crescut în BucureÈ™ti. PărinÈ›ii mei la fel. Bunicii au venit aici când încă nu aveau 20 de ani. Pentru mine BucureÈ™tiul e singura casă pe care am cunoscut-o. Și în el mă simt ca acasă. Am copilărit aici. Am studiat aici. Am lucrat aici. M-am îndrăgostit pentru prima oară aici. Am bătut aleile parcurilor bucureÈ™tene lăsând pe ele vise, zâmbete, paÈ™i, lacrimi, poveÈ™ti. Dacă plec departe de BucureÈ™ti… inevitabil după o săptăm.

Vă povesteam în toamnă despre o alegere pe care am făcut-o… vă spuneam ca am emoÈ›ii, că m-am consumat îndelung înainte să decid È™i că deÈ™i liniÈ™tea pe care mi-a adus-o alegerea făcută cu inima, rămâne în față un drum lung È™i nesigur. Am fost destul de secretoasă atunci despre subiect È™i despre alegere în sine. Ea era legată de planul profesional. SimÈ›eam că nu îmi găsesc locul în cultura organizaÈ›ională È™i că, în acelaÈ�.

Am ținut destul de multe discursuri până la cei 26 de ani ai mei. Încă din școala generală eram desemnată cu aproape unanimitate de voturi să ies în față să vorbesc mulțimilor. Nu știu dacă asta se întâmpla pentru că aveam un talent pentru public speaking sau pur și simplu pentru că eram mai curajoasă decât ceilalți, dar cert e că așa se întâmplau lucurile. Așadar, în timp, a ajuns să mi se pară ceva firesc. Chiar dacă mereu am făcut l.

Finalul anului 2012… m-a dezvoltat personal mult. M-a obligat ”să trag de fiare”, din acest punct de vedere. A fost ca o sesiune intensă de fitness pentru nervii mei. Printre mult prea multele evenimente prin care am trecut, au existat È™i unele minore. De rezolvarea cărora nu m-am preocupat imediat, dar iată că încep să mă bântuie în 2013. Un astfel de eveniment minor a fost È™i faptul că înainte de Crăciun, am constatat că… mi s-a stricat claxonul de la maÈ™ină. A m.

Una din melodiile mele preferate, de pe vremea liceului, când a început să mi se manifeste cel mai puternic personalitatea rebelă (care încă predomină, oricât încerc eu să o îmbrac în fundiÈ›e cuminÈ›i), este cea al cărei refren spune aÈ™a ”In the midnight hour she cried – ‘more, more, more’/ With a rebel yell she cried – ‘more, more, more’/In the midnight hour babe – ‘more, more, more’/ With a rebel yell – ‘more, more, more&#.