Sunt restantă cu multe posturi, ştiu! Se vede treabă că sunt începătoare în ale blogging-ului şi nu m-am deprins cu scrisul în deplasare. (Da, am fost plecată într-o delegaţie pentru un eveniment mai amplu – voi vorbi mâine despre asta). Am decis să abordez restanţele în ordine. Să începem, zic!

Înainte să pregătesc plecarea spre Câmpulung urma afişarea câştigătorilor Grand Spoof 2012. Spre dezamăgirea mea nu am intrat în top 10 al juriului (şi aici aş spune mai mult spre UIMIREA mea, decît dezamăgirea), dar am fost listaţi ca “Premiu Special pentru Cel Mai Pisicesc Spoof”. Noi credem că era ceva mai mult decât pisici în spoof, dar oricum ne-am bucurat. Mai ales că deja mă gândeam ce naiba le voi spune eu copiilor? Că le-am ratat debutul pe ecran mare?! Explicaţi voi asta la două pisici răsfăţate, că eu una nu mă bag!…

Am fost contactaţi de organizatori pentru a confirma prezenţa noastră la premiere. Cică se lăsa cu diplome pentru echipe şi cu proiecţie! Iu-huuuu! Miss Altheea şi Don Figaros pe ecrane, aşadar. Eu eram cam ocupată cu plecarea, dar pentru ei ce nu fac?! Oricum nu o să se termine prea târziu, mi-am zis. Dacă începe de la 21:00 cum e în program, la 23:00 am şanse să fiu acasă. Little did I knew… Am confirmat prezenţa noastră şi faptul că vrem o masă. Toate bune şi frumoase!

tJoi seara suntem prezenţi cu toţii în Fabrica. Unde e teribil de aglomerat! Dar nu e bai, că avem masă, nu?… Da. Foarte în spate şi cu o altă echipă. Mai mare. După ce facem noi nişte calcule matematice despre cum să împărţim masa şi scaunele (cu greu şi multă bunăvoinţă din partea noastră, a tuturor, era răspunsul la aceasta problemă), luăm loc. Aflăm că nu mai e la 21:00, ci la 22:00. Ok, o să fac bagajele la miezul nopţii, asta e…

Undeva pe la 23:00 am început să mă enervez. Nu tu spoof-uri, vântul începuse să bată ca naiba, stătea să ploua. De aproape o oră tot cântau nişte viori enervante. Cealaltă echipă cedează nervos şi pleacă. Oana o făcuse deja pe la 22:30. Eu nu şi nu! Vreau să îi văd pe ecrane! Că doar au zis că proiecteză premiile speciale! Mi-au confirmat de DOUĂ ori! Prietenii se roagă de mine să mergem, îmi amintesc cât de obosită sunt. Eu nu renunţ! Mai ceva ca în reclame.

Pe la 23:30 începe proiecţia. Foarte frumoasă, dar fără spoof-urile cu premii speciale. Da, m-au strigat să iau o diplomă. Doar pentru mine, nu pentru toată echipa. Dar nu au avut răbdare să am timp să ajung până în faţă şi a fost un moment penibil în care m-am trezit pe scenă în acelaşi timp cu echipa câştigătoare a locului 1, care trebuia să susţină un speech şi alte momente artistice. Sunt plină de draci, dezamăgită, obosită şi cu programul dat peste cap! Şi totuşi nu îndes nimănui nicăieri nici viorile, nici microfoanele. Dar trag nişte concluzii… Printre altele se numără şi cea cum că dacă nu te pricepi la organizare… lasă-te! Eu am practicat-o (şi continuu să o fac) şi vă spun cu mâna pe inimă că nu e pentru oricine. Nu e nimic mai rău pentru un eveniment decât un organizator prost!

Nu îmi pare rău nici de experienţă în sine, nici de timpul pierdut în frig, la o masă din fundul curţii… ci de faptul că nu am putut să îi arăt pe drăgălaşi tuturor celor prezenţi acolo. Mai ales că erau mai tari decât cel puţin jumate din spoof-urile proiectate.

În încheiere… biiiip-bip-biiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiip! Ah, să nu uit, are şi Miss Altheea un mesaj: