Se trezise plină de un sentiment de voință în acea dimineață: ”Totul va fi bine. Uite, poÈ›i È›ine lumea în mâini. Èši-am zis că poÈ›i? Vei salva tot. ÃŽntregul Univers.”. Ziua trecu lent pe lângă ea È™i când orologiul bătu apusul soarelui auzi blestemul… câteva cuvinte împletite. Ce forță pot avea cuvintele! Universul se zguduie, simte că nu îl mai È›ine în mâini.

Noaptea se instală rapid în Univers È™i aduse cu ea un frig înÈ›epător, care îi amorÈ›i simÈ›urile. Porni pe jos spre sediul central… PaÈ™ii i se pierdeau în noapte. PietriÈ™ul trosnea sub tocurile negre. Cuvintele cu care anti-eroul ripostase răsunau în mintea ei, ca un ecou de care nu putea scăpa. Frigul îi paraliza simÈ›urile, îi seca puterea. Trebuia să È›ină Universul în mâini… dar cum să îl È›ii când nu îți mai simÈ›i mâinile? Cum dracu’ poÈ›i È›ine ceva în mâini pe frigul asta?! Acum, pe bune! Frigul îi paraliza È™i aerul, privirea i se ridică în sus… ÃŽn depărtare, trecuse pe lângă ea speranÈ›a: e galbenă È™i are pe ea o cifră – 1! Ce altă cifră ar putea avea speranÈ›a? Se gândeÈ™te puÈ›in È™i ezită: ”ce sens are să alergi după o speranță pierdută? Uite la ce distanță e, nu o să o ajungi niciodată.”

Cuvintele care îi zguduiseră planul de salvare al Universului îi răsună din nou în minte… tremură È™i brusc începe să alerge. Și alearga, È™i alearga, È™i alearga… Totul e paralizat de frig, mai puÈ›in picioarele ei. Fuge, fuge de cuvintele care îi zădărniciseră planul, fuge de frigul amorÈ›itor, fuge de ziua de ieri, fuge de dorinÈ›a de mâine, fuge de temerile laÈ™ilor, fuge de greÈ™elile omenirii…. fuge, fuge, fuge. ÃŽn timp ce speranÈ›a pare că fuge È™i mai tare. Dar ea fuge mai departe… pentru că È™tie ca super-eroii zboară. Ea trebuie să zboare. Și la un moment dat… speranÈ›a se opreÈ™te. O aÈ™teaptă, o primeÈ™te…

Frigul dispare uÈ™or-uÈ™or. Aleea sediului central se vede. O aÈ™teaptă… o aÈ™teaptă.

“You can tell by the way she walks 
That she’s my girl. 
You can tell by the way 
She talks she woos the world. 
You can see in her eyes 
That no one is her change 
She’s my girl, 
My supergirl. 

[Chorus] 
And then she’d say: 
“It’s ok, I got lost on the way 
But I’m a supergirl 
And supergirls don’t cry” 
And then she’d say: 
“It’s alright, I got home 
Late last night 
But I’m a supergirl 
And supergirls just fly”.

And then she’d say 
That nothing can go wrong 
When you’re in love 
What can be wrong? 
And then she’d laugh 
The night time into day 
Pushing her fear 
Further alone 

[Chorus]

And then she’d shout 
Down the line 
Tell me she’s got no more time 
Cause she’s a supergirl 
And supergirl’s don’t cry 

And then she’d scream 
In my face 
Tell me to leave, 
Leave this place 
Cause she’s a supergirl 
And supergirl’s just fly 

Yeah she’s a supergirl, 
A supergirl. 
She’s so in seeds* 
She’s burning trees* 
She’s so in seeds* 
She’s burning streams* 
Yeah she’s a supergirl 
A supergirl 
A supergirl 
My supergirl.”