Printre secvenÅ£e: “Drive”
September 16th, 2012Am reuÅŸit să văd “Drive”. După multe recomandări ale diverÅŸilor prieteni cinefili, am reuÅŸit să îl văd. AÅŸ minÅ£i să nu spun că motivul decisiv a fost de fapt Ryan Gossling, my new movie star love. Filmul este o adaptare a romanului cu acelaÅŸi nume scris de James Sallis, este regizat de Nicolas Winding Refn (origine daneză) care a primit Premiul de Regie la Cannes pentru această producÅ£ie, iar scenariul este scris de Hosseimi Amini (responsabil ÅŸi pentru povestea “Snow White and the Huntsman”)
Dacă ar trebui să vă fac o sinteză a motivelor pentru care ar trebui să vedeÅ£i “Drive”, ea ar suna aÅŸa: Ryan Gossling, coloana sonoră, cinematografia, atmosfera. Deseori te întrebi, pe parcursul filmului, dacă eÅŸti în anii 2000 sau în ’70. Decorul ÅŸi personajele îţi spun clar 2000, dar sentimentul de retro nu te părăseÅŸte niciun moment. Lumina cu care este îmbrăcat Los Angeles-ul în acest film este una pe care o veÅ£i regăsi în mult prea puÅ£ine alte producÅ£ii.
“Drive” este poate cel mai atipic film de acÅ£iune ÅŸi cu violenţă pe care l-am văzut. Totul este contrar aparenÅ£elor, începând cu titlul (nu este un film despre condus, despre curse, despre ÅŸoferi) scris cu roz (haha! Bună ironia!), continuând cu lumina soft ÅŸi cromatica plină de căldură, trecând prin slow-motion-urile dese ÅŸi terminând cu muzica seducătoare, cu iz de retro.
Apogeul momentelor de violenţă a fost atins, din punctul meu de vedere, la secvenţa din lift. Este poate singurul moment în care eu m-am simţit inconfortabil, mi s-a părut cumva exagerat, nejustificat. Sentimentul acesta a fost cu siguranţă alimentat şi de plasarea acţiunii pe background-ul elementelor serene descrise mai sus.
Totuşi, pe tot parcursul filmului, pe mine m-a urmărit sentimentul că ceva lipseşte, că ceva din personajul principal nu este acolo, că undeva s-a pierdut sau nu s-a arătat ceva important despre el. Nu ştiu daca e aşa sau nu, cred că singurul mod în care voi putea afla ar fi să citesc cartea.
Finalul mi-a plăcut, m-a lăsat puÅ£in tristă, dar împăcată. Este un cadru lung cu prim-planul lui Gossling în care la un moment dat chiar am Å£ipat de pe canapea “blink, god dammit, blink!” Dacă a clipt sau nu… va trebui să aflaÅ£i singuri. 🙂
Voi aÅ£i văzut “Drive”? Care credeÅ£i că e cel mai deosebit element al acestui film?
Sec, foarte sec. L’am vazut acum ceva timp si am ramas cu gura cascata de cat de prost e filmul. Nu stiu cum de a acceptat baiatul asta sa joace in acest film, probabil pentru bani.
Eram sigur c-o să-ţi placă, Laura. Mi se pare unul dintre cele mai mişto filme noir (nu ştiu de ce mă încăpăţânez să-l cataloghez noir), şi Top 5 filme 2012.
Muzica într-adevăr e criminală rău. Ai simÅ£it foarte bine atmosfera anilor 70′, însă culorile mi se pare că se potrivesc mai mult cu seria de jocuri Need For Speed, decât cu filmele acelor ani. Cred că asta a fost intenÅ£ia lor. Să creeze o atmosfera (vizual vorbind), asemănătoare cu cea din NFS. Åži asta se vede foarte bine când vine vorba de filmările noaptea.
Åži mie mi s-a părut un pic exagerată secvenţă din lift, dar mai mult pentru surpriza pe care o creează, nu din cauza gestului lui Ryan. Prea mult îşi reprimase el dorinÅ£a de a-i arăta ce simte pentru ea…era clar că o să răbufnească. Asta mi se pare că este ceea ce bine ai spus că lipsea din personajul principal. Au Å£inut ca într-o oală sub presiune, pe tot parcursul filmului, latura lui sentimentală ÅŸi au dat-o cu ţârâita, în secvenÅ£e precum cea în care îi plimbă cu maÅŸina pe ea ÅŸi pe băiatul ei.
All în all, great movie. Foarte ‘atipic’ – cum bine ai spus.
Å¢i-aÅŸ mai recomanda unul, oarecum asemănător, nu ca ÅŸi acÅ£iune, ci mai mult ca sentiment pe care-l ai la finalul vizionării – acela că e un film care nu prea se încadrează în standarde. “Surveillance” – http://www.imdb.com/title/tÅ£0409345/
Nu am de gând să-Å£i spun nimic despre el. E prea frumos ca să încep eu să-i stric din farmec acum… ÃŽÅ£i spun doar că vei avea aceeaÅŸi atracÅ£ie pentru muzică, imagine, culoare, dar mai ales plot… 😉