Am reuÅŸit să văd “Drive”. După multe recomandări ale diverÅŸilor prieteni cinefili, am reuÅŸit să îl văd. AÅŸ minÅ£i să nu spun că motivul decisiv a fost de fapt Ryan Gossling, my new movie star love. Filmul este o adaptare a romanului cu acelaÅŸi nume scris de James Sallis, este regizat de Nicolas Winding Refn (origine daneză) care a primit Premiul de Regie la Cannes pentru această producÅ£ie, iar scenariul este scris de Hosseimi Amini (responsabil ÅŸi pentru povestea “Snow White and the Huntsman”)

Dacă ar trebui să vă fac o sinteză a motivelor pentru care ar trebui să vedeÅ£i “Drive”, ea ar suna aÅŸa: Ryan Gossling, coloana sonoră, cinematografia, atmosfera. Deseori te întrebi, pe parcursul filmului, dacă eÅŸti în anii 2000 sau în ’70. Decorul ÅŸi personajele îţi spun clar 2000, dar sentimentul de retro nu te părăseÅŸte niciun moment. Lumina cu care este îmbrăcat Los Angeles-ul în acest film este una pe care o veÅ£i regăsi în mult prea puÅ£ine alte producÅ£ii.

“Drive” este poate cel mai atipic film de acÅ£iune ÅŸi cu violenţă pe care l-am văzut. Totul este contrar aparenÅ£elor, începând cu titlul (nu este un film despre condus, despre curse, despre ÅŸoferi) scris cu roz (haha! Bună ironia!), continuând cu lumina soft ÅŸi cromatica plină de căldură, trecând prin slow-motion-urile dese ÅŸi terminând cu muzica seducătoare, cu iz de retro.

Apogeul momentelor de violenţă a fost atins, din punctul meu de vedere, la secvenţa din lift. Este poate singurul moment în care eu m-am simţit inconfortabil, mi s-a părut cumva exagerat, nejustificat. Sentimentul acesta a fost cu siguranţă alimentat şi de plasarea acţiunii pe background-ul elementelor serene descrise mai sus.

Totuşi, pe tot parcursul filmului, pe mine m-a urmărit sentimentul că ceva lipseşte, că ceva din personajul principal nu este acolo, că undeva s-a pierdut sau nu s-a arătat ceva important despre el. Nu ştiu daca e aşa sau nu, cred că singurul mod în care voi putea afla ar fi să citesc cartea.

Finalul mi-a plăcut, m-a lăsat puÅ£in tristă, dar împăcată. Este un cadru lung cu prim-planul lui Gossling în care la un moment dat chiar am Å£ipat de pe canapea “blink, god dammit, blink!” Dacă a clipt sau nu… va trebui să aflaÅ£i singuri. 🙂

Voi aÅ£i văzut “Drive”? Care credeÅ£i că e cel mai deosebit element al acestui film?