Filmul ”El Metodo” a apărut în 2005, dar eu l-am văzut de curând la recomandarea unui prieten bun. Premisa mi s-a părut excelentă: 8 candidați pentru un post (nu știm care, deducem doar că e unul important) sunt strânși la un loc și puși în fața unui test final de recrutare, ce are la bază o așa numită metodă Gronholm. Aceasta presupunea închiderea celor 8 în sala de conferințe și supunerea lor la diverse teste psihologice foarte abile (și diabolice, aș spune eu…). De exemplu, pentru primul test li se dezvăluie faptul că unul dintre ei NU este un candidat real, ci un membru din staff-ul de recrutare al corporației. Misiunea este să deducă CINE este ”cârtița” și să o elimine.

Am fost entuziasmată de când am auzit sinopsisul, pentru că este exact genul de chestie care mă fascinează. M-a dus imediat cu gândul la jocuri precum ”Mafia”, ”Werewolf” sau ”Resistance” și mi-a captat rapid atenția. În ”El Metodo” nu doar premisa este foarte bună, ci întreaga producție cinematografică. Scenariul e foarte bine construit, dialogurile sunt savuroase și nu ies din zona naturalului, nici măcar când discuțiile devin absurde. Se simte puțin că, de fapt, este adaptarea unei piese de teatru (scrisă de Jordi Galceran), dialogul fiind elementul-cheie de expunere.

el-metodo afis

Marcelo Pineyro semnează regie și face o treabă foarte bună livrând publicului un produs coerent, fără inadvertențe, cu multe substraturi și metafore. Jocul actorilor e și el executat ca la carte, Eduardo Noriega reușind să mă surprindă plăcut.

”El Metodo” este un film psihologic care reușește să pună în scenă o analogie a luptei pentru supraviețuire, pentru influență, a bătăliei dintre sexe, a războaielor reci corporatiste, a lumii văzută ca o afacere. Cine câștigă, în final? Părerea mea e că nimeni.

Mi-ar plăcea să aflu și părerile altora despre el, așa că… simțiți-vă liber să comentați! 🙂 Mai cunoașteți alte filme similare? Aștept recomandări!