povesteam mai demult că mie îmi place să sfidez ziua de luni mergând seara la cinema sau organizând un movie-night. Săptămâna trecută am realizat actul de sfidare la Mall Băneasa, la Grand Cinema Digiplex. Am fost să vedem “Snow White and the Huntsman”. De ce, poate vă veţi întreba? 3 motive:

    • mi s-a părut trailerul interesant
    • Charlize Theron e una din actriţele mele preferate
    • am vrut să văd dacă starul “Twilight” (Kristen Stewart) poate să aibă şi o altă expresie decât cea care reliefează proprietăţile apei (adică inodoră, incoloră, insipidă)

Răspunsurile, pe scurt, ar fi aşa:

  • trailerul nu e supradimensionat, aşteptările (dacă nu le setezi foarte sus) îţi sunt recompensate
  • Charlize Theron are un singur acting-mode: BRILIANT
  • nu, Kristen Stewart nu poate avea mai mult de o singură expresie facială
  • BONUS: Chris Hemsworth poate puţin mai mult decât a arătat în jaful de “Thor”. Desigur, faptul că e bărbat bine rămâne totuși principalul său atu…

Povestea este, după cum intuiţi, o readaptare modernă a basmului Fraţilor Grimm. Regia o semnează un debutant britanic – Rupert Sanders. Mama vitregă este Regina Ravenna, o puternică şi malefică vrăjitoare, care seamănă moarte în jurul ei. Fiecare cuvînt rostit de Charlize Theron în acest rol are o încărcătură care îţi lasă fiori pe măduva spinării, făcându-mă să o iubesc şi mai tare atunci când joacă în roluri negative. Kristen Stewart dă viaţă Albei ca Zăpada, prinţesa care deţine puterea vieţii şi care reuşeşte să fugă la timp din turnul unde era închisă. Ea se refugiază în Pădurea Întunecată, locul unde forţele Ravennei nu au nicio putere. Vânătorul este trimis pe urmele ei, între ei se crează o legătură, câteva din clişeele clasice şi tot aşa. Pe lângă vânător mai avem un prinţ deloc convingător, nişte pitici simpatici, animăluţe magice şi un întreg Univers de poveste. Fiecare layer al acestui Univers este bine creat, măcar pentru a-l cunoaşte merită banii plătiţi pe bilet.

Bătălia finală dintre Ravenna şi Albă ca Zăpada… meah… undeva de dinaintea ei mi s-a părut că regizorul scapă puţin frâiele din mâini şi că filmul se duce pe o pantă descendentă. Nu m-a convins de forţa Albei ca Zăpada, precum nici de sfârşitul Reginei. Această ezitare a sa de a merge mai departe, de a fi mai îndrăzneţ, a scăzut din valoarea filmului.

Per total: o experienţă interesantă, o reîntâlnire fabuloasă cu Charlize Theron şi una destul de plăcută cu Chris Hemsworth şi un Univers fascinant, creat cu efecte speciale de bun gust. Recomand filmul tuturor celor pasionaţi de poveşti şi magie.

Iar în final, trebuie să întreb: Mirror, mirror on the wall. Who is fairest of them all? 🙂