Sambata seara am fost la premiera filmului The Raven (“Corbul”). Initial ma gandeam sa vad “The Iron Lady”. Si desi trailer-ul “The Raven” nu ma convisese foarte tare (ba chiar imi amintise cumva de “Sherlock Holmes”), o informatie m-a determinat sa las tot si sa merg la Multiplex plina de speranta: regia este semnata de James McTeigue, acelasi om care a dat nastere unuia dintre filmele pe care eu le ador: “V for Vendetta”.

“The Raven” urmareste misterul din spatele ultimelor zile de viata ale celebrului poet Edgar Allan Poe (interpretat de John Cusack). Un criminal in serie terorizeaza orasul Baltimore, inspirandu-se din operele lui Poe. Detectivul insarcinat cu prinderea lui, Emmett Fields (interpretat de Luke Evans), realizeaza acest lucru si il implica pe Edgar in ancheta. Totul se complica in momentul in care criminalul o rapeste pe femeia pe care Poe o iubeste. De aici incepe un joc de-a soarecele si pisica, presarat cu indicii, crime morbide, citate pline de metafore si drame previzibile.

Per total, filmul a fost OK. Dar nu la un amarat de “ok” ma astept atunci cand McTeigue semneaza regia. Am fost dezamagita de cliseele pe care le-a folosit pentru a rezolva unele conflicte, de replicile neinspirate din momentele de tensiune, de cat de previzibila a fost identitatea criminalului in serie dupa prima jumatate a filmului, de genericul de final (serios! Parca am trecut brusc in alt film – “The Girl With The Dragon Tattoo”) si de faptul ca am simtit permanent ca mai era inca un strat care ar fi putut fi exploatat si nu este. Mai mult, mi se pare ca Poe nu s-a ridicat la nivelul anti-eroului sau. A jucat tot timpul dupa regulile antagonistului si nu a reusit sa il ia prin surprindere niciun moment.

John Cusack face un rol bun si Luke Evans a castigat putin mai mult respect din partea mea pentru felul in care i-a dat viata detectivului Fields. Asadar, problema nu a fost un casting nereusit sau neconvingator. Cred ca exista loc de mai bine in zona personajelor secundare, insa nu aceasta este principala problema a filmului.

Ma asteptam sa vad mai multa introspectie in mintea lui Poe, mai multa complexitate in deciziile pe care le ia, mai multa profunzime in motivatiile sale. M-am asteptat sa gasesc in acest film o farama din geniul si pasiunea lui “V”. Practic mi-am dat intalnire cu un erou care nu a aparut. Ceea ce am gasit a fost un fel de hibrid pretentios intre “Sherlock Holmes” si serialul “Castle” si singurul gand care imi da tarcoale este “ce risipa de resurse…”.

Voua cum vi s-a parut filmul? Cunoasteti alte proiecte cinematografice bazate pe viata si/sau scriierile lui Edgar A. Poe?